|
|
 |
| Ruxandra CESEREANU in interviu cu Simona POPESCU, 5 iulie 2005, Bucurestiul Cultural |
 Nebulon nu este o carte de povestiri, neaparat, chiar daca naratiunea este esentiala; poate ca este o carte care cuprinde pur si simplu texte: exista aici istorii farimicioase si istorii umede, istorii suculente si istorii acrisoare, istorii abracadabrante si altele tristofore. Ceea ce m-a interesat a fost sa pun in scena ceremonii narative, in interiorul carora sa poti sa te pierzi ca pe o spirala, nu mai conteaza ca te duci in sus sau in jos, importanta este spirala si toboganul pe care te poti rostogoli – la urma urmei, te poti rostogoli si in sus. Mi-a placut sa scriu aceasta carte, am scris-o cu un fel de voluptate epica, mustacind ghidus pe alocuri, nu in zadar prima parte (Bazaconii si nastrusnicii) este dedicata celor carora le place sa asculte si sa rosteasca povesti. As fi putut continua sa scriu la Nebulon inca o data pe atit, probabil, pentru ca izbutisem sa intru intr-un fel de transa narativa in care povestile curgeau deja de la sine, ieseau din mine ca dintr-o amfora cu vin-marmelada. |
|
| Simona VASILACHE, 31 august 2005, Romania literara |
| Arta prozei seamana, pe ici pe colo, daca nu cu ikebana, macar cu priceperea florarilor de a garnisi buchete. O floare carnivora poate nimeri linga citeva anemone, petunia linga raflesia, si, pe deasupra, alte stampe-flori, presate in sertare. E impresia pe care ti-o lasa, cind inca nu-i stii mirosul, cel mai recent roman al Ruxandrei Cesereanu, Nebulon. Un conglomeros suprarealist, sau a la maniere de, o carte de povesti care s-au intimplat de-a binelea sau pe care doar iti amintesti ca le-ai citit, desi parca se terminau altfel. Bunaoara, istorisirea despre Avida Dolores, zis si Salvador Dali, cel dat afara, cindva, dintr-o «fratie» fiindca era «cautator de aur si alchimist sugubat». Arta, obisnuia el sa spuna, e o interpretare paranoica a realitatii. Asa ca si darea de seama a Ruxandrei Cesereanu despre mustaciosul Salvador Dali este, cum altfel, paranoica. Fascinata, adica, de cuvinte, mai mult decit de intimplari, robita, cu bunavoia ei, unei scotoceli chichiriciaose. Kikiriki este refrenul scurtei bazaconii/ nastrusnicii care inchipuie, asezata la inceputul cartii, un fel de briu al Andromedei. Mustata (care tot revine…) e a lui Dimov. Insa masina de vise, «instalatia» montata pe modelul Fuchsiadei se misca inca greu… |
|
| Mircea MIHAIES, 30 aprilie 2005, Cotidianul |
| Crochiuri iesite de sub pana unei autoare in irezistibila dispozitie ludica. Senzuale si pline de imaginatie, prozele sint, la un capat, ancorate in realitatea cea mai prozaica, la celalalt, in suprarealitatea visului si a inventiei. Nastrusnice, vioaie, incintatoare, ce mai! |
|
| Dan STANCA, 30 aprilie 2005, Romania libera |
| Nebulon, «spovedania cuiva care nu a ajuns la psihiatru», poarta la prora emblema Graalului. Felul in care autoarea abordeaza mitul este foarte liber, imprevizibil, cosmaresc si ironic. Ei ii place sa se rasfete, dar din fericire nu e deloc tentata sa alunece in parodie ieftina sau in demitizare penibila. Avem de-a face cu o carte a unui scriitor profesionist, plin de farmec, de imaginatie si de inteligenta. |
|
| Iulia ARGINT, 3 mai 2005, Adevarul literar si artistic |
| Percepi o nebulozitate a lumii in spatiul care populeaza prozele Ruxandrei Cesereanu, o lume miraculoasa in care orice s-ar putea intimpla, in care geografia unui spatiu este una fabuloasa, indiferent daca este aceea din Camelot sau din Clujul transformat si el intr-un tinut cu vrajitoare, alchimiste si magiciene. |
|
| Ruxandra CESEREANU in interviu cu Iulia ARGINT, 25 octombrie 2006, Adevarul literar si artistic |
| Farmazoana Haritina din povestirea cu acelasi titlu din volumul de proza Nebulon mi-a folosit foarte bine pentru a crea un soi de aura legata de nascocitorul (sau nascocitoarea) de povesti. Mi-ar placea sa fiu in realitate asa ceva, dar nu stiu daca si sint. Am scris cu delicii la Nebulon si cu voluptate narativa (am fost cu adevarat bucuroasa si incuibata cu voiosie de sine scriind aceasta carte), mai si autoironizindu-ma uneori, pentru ca asa ceva nu strica niciodata. Faptul ca am folosit verbul a nascoci, in loc de a crea, a inventa, spune si el ceva: ca ma raportez la povesti ca la un vin-marmelada si ca ador sa ma imbat cu ele. De aceea imi si plac marii povestitori: de la O mie si una de nopti la Garcia Marquez, Cortazar, Rushdie (mai sint destui). |
|
| Anca HATIEGAN, 25 iulie 2006, Bucurestiul cultural |
| Nascocitorul sau, poate, scormonitorul de povesti este o ipostaza de povestas, intr-adevar. Lumea noastra de aici si acum si dintotdeauna este facuta din povesti: iar acestea asteapta sa fie revizitate sau pur si simplu gasite si rostite, uneori manufacturate, confectionate. Esential pentru autorul care se doreste a fi un nascocitor sau scormonitor de povesti este ca el sa aiba o dotare narativa matriciala, fiintiala, astfel incit povestile sa salasluiasca in el ca intr-un marsupiu sanatos si hranitor. |
|
| Paul CERNAT, 25 august 2005, Observator Cultural |
| Regasim in Nebulon temele obsedante din celelalte carti: calatoria (sub toate aspectele), feminitatea polimorfa. De asemenea, scenografia vrajitoresc-alchimica, cochetaria initiatica, reveria mitologica, mastile fantasmatice ale autobiograficului. Daca insa in romanul Tricephalos (2002) mitologizarea livresca a erosului si a calatoriei se rasfata intr-un spectacol extravagant al ipotezelor feminitatii, actuala culegere sta sub semnul cautarii de sine prin poveste: o «cautare» in sens medieval. |
|
| Luminita MARCU, 23 ianuarie 2006, Cotidianul |
| Nu sintem inca acea cultura dinamica, cu impresari si oameni de imagine ce ar face dintr-o scriitoare ca Ruxandra Cesereanu o vedeta excentrica, un vip cultural trasnit si savuros, adica ceva ce ea este oricum, doar ca nu stie toata lumea… Povestirile nebulonoase sint hipnotizante. |
|
| Ruxandra CESEREANU in interviu cu Ovidiu SIMONCA, 21 decembrie 2006, Observator cultural |
| La Lechinta exista vinul-marmelada. E un vin solidificat din care daca maninci mai mult de doua-trei lingurite te imbeti. Asa e si cu povestirile din Nebulon. Eu sint o faptura narativa. Imi place sa scriu si sa ascult povesti. La Nebulon am scris cu foarte multa placere. Imi plac oamenii umpluti cu povesti, care au nu doar capul, ci si burta plina cu povesti, care scot din ei povesti care minuneaza lumea, care te fac fericit. Mai iei o lingurita din vinul-marmelada, mai citesti o poveste din Nebulon. |
|
 | | 1 | 2 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Ruxandra Cesereanu
Naravuri romanesti. Texte de atitudine
|
|
|
|
Ultimele aparitii
