Cartea lui Paul Auster mi s-a părut o lectură uşoară, de vacanţă, care se citeşte repede şi – aparent – nu spune foarte multe. Autorul se ocupă de societatea americană de la începutul de mileniu, descriind viaţa unor oameni obişnuiţi şi concentrându-se în principal asupra detaliilor vieţii de zi cu zi, dar şi asupra acelor aspecte ce transformă personajele în eroi romantici, particularizându-i, făcându-i speciali în raport cu restul lumii. Mesajul de ansamblu, aşa cum l-am citit eu, este că în oricine sălăşuieşte un mic erou, iar a fi erou este o banalitate.

În rest, e vorba despre familia contemporană, relaţii sexuale, homosexualitate, politică americană, creşterea copiilor, religii à la carte, dilema alegerii între locuirea în marile aglomerări urbane sau în afara acestora, teleworking etc. Autorul se limitează la a consemna faptele, evitând să emită judecăţi de valoare despre cele relatate. Scriitura, fără a fi senzaţională, este agreabilă şi sper să fie considerată ca atare şi peste 20-30 de ani, când valoarea documentară a romanului lui Auster este posibil să îl impună ca lectură obligatorie. Minusul dat de finalul predictibil (meteahnă de scenarist?), va fi trecut atunci cu vederea…