|
|
 |
| Ema STERE, 9 februarie 2009, in Time Out |
 A fost o idee grozava. Ca fosta “loaza”, Pennac stie exact ce simt elevii din fata sa; de fapt, cele mai mari probleme pare a le avea cu parintii acestora… stie cit rau poate face o remarca umilitoare, aruncata in treacat, si cit de bine o incurajare sosita la timp. Iar in literatura pe care o preda vede nu doar un obiect de studiu, ci o sursa nesfirsita de dileme si placeri intelectuale, totodata piatra de incercare si oaza de frumusete pentru adultul de mai tirziu. |
|
| Elisabeta LASCONI, 20 februarie 2009, in Romania literara |
| Necazuri cu scoala se citeste pe nerasuflate. As introduce-o ca lectura obligatorie pentru toti profesorii, indiferent ce disciplina predau, o recomand si parintilor si liceenilor, caci relateaza o poveste incredibila: transformarea unei loaze in profesor si scriitor. Miracolul se datoreaza unei scoli cu internat si unor „profesori salvatori”. Scrisa la persoana I, cu o dezarmanta sinceritate, confesiunea lui Daniel Pennac respira prin observatiile suculente si vii despre viata scolii, cu privilegiul celor doua perspective pe care si le-a asumat intr-un mod inconfundabil: loaza si profesorul care, predind la scoli de periferie, a vazut si a salvat el insusi nenumarate loaze. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
|
|
Ultimele aparitii
