|
|
 |
| Claudiu CONSTANTINESCU, 19 noiembrie 2009, in Dilema veche |
 Romanul acesta de debut al portughezului Peixoto e, pur si simplu, o carte de mare scriitor. Pe mine m-a inmarmurit. M-a facut sa uit pe loc de lucrurile seducatoare pe care ma obisnuisem sa le caut prin texte si m-a reinvatat ceea ce nu credeam sa mai prizez vreodata: poezia gesturilor taciturne, poezia ariditatii, poezia lucrurilor esentiale, grele ca pamintul. Fronda unei asemenea proze este comparabila cu cea a DJ-ului dintr-un club de noapte care ar pune sa rasune, brusc, in difuzoare, incantatiile lui Doru Liviu Zaharia din Nunta de piatra. Impietresti. |
|
| Alina PURCARU, 7-13 noiembrie 2009, in Suplimentul de cultura |
| Nu exista mila pentru personajele acestei carti, nu exista intelegere si li se intimpla tot ce e mai rau. De fiecare data viata lor depinde de altcineva, de o prezenta care e mai puternica decit ele, si asta e o intrebare pe care cartea o ridica, o intrebare religioasa. Cum se intimpla? Asa stau lucrurile de fapt? Cititorul urmeaza sa confrunte situatia din carte cu realitatea pe care o cunoaste. Romanul nu e o afirmatie despre fatalism si despre partea intunecata a lucrurilor, ci o intrebare. Mai putin chestiunea mortii, asta e o certitudine. |
|
 | | 1 | 2 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Jose Luis Peixoto
Cimitirul de piane
|
|
|
|
Ultimele aparitii
