|
|
 |
| Florina PIRJOL, martie 2009, in Dilemateca |
 Volumul Noi n-avem bun-gust, noi sintem artisti da masura acestei inteligente diverse, colorate, care-l face inrezistibil pe romanul fugit din Sibiu, la 19 ani , in bratele unei Americi mai calde si mai primitoare cu artistii. E greu sa spui ca citesti eseuri, desi unele chiar se califica pentru acest gen; cred ca e vorba mai curind de niste texte publicistice, chiar niste pastile, adesea, de o savoare nemaipomenita. |
|
| Gabriel COSOVEANU, ianuarie 2009, in Scrisul Romanesc |
Ar fi greu, si nedrept, sa incheiem lectura acestui captivant si incomod volum – caci destructureaza o multime de mitologii, in care te simti, la o adica, foarte bine, daca
nu stii citeva mecanisme masifiante ale Lumii Noi – fara sa atragem atentia asupra umorului ce sta sa tisneasca la tot pasul (uneori pina si in punctele mai grave ale discursului). Citeva remarci par sa apartina unui Holden Caulfied asezonat: „Cind eram copil, credeam ca Miss America era nevasta presedintelui. Dar acum stiu adevarul“. Ori, la fel de bine: „De ce-or fi arestind ursii pentru ca maninca miere? Este ca si cum ai aresta pasarile pentru ca zboara“. In alte parti, comicul e construit savant, pastrat la finalul textului, cum se petrec lucrurile cu microdescrierea unei familii americane standard, posesiva, mindra si categoric reactionara… |
|
| Alexandru BUDAC, 27 martie 2009, in Orizont |
| Textele sint spumoase, satirice, iar citeva sint foarte provocatoare prin acel tip de erezie sugubeata care constituie semnul distinctiv al imaginatiei lui Codrescu. Ironia lui te pune de multe ori, taman cind te astepti mai putin, in fata unor probleme care, de obicei, sint tratate cu o inhibanta sobrietate: revelatia divina, distinctiile text sacru/text profan, derapajele ideologice, spaimele milenariste, influenta tehnologiei asupra vietilor noastre, memoria umana versus memoria artificiala, frontiera dintre avangarda artistica si prostul gust. Fiecare pagina se refera la America, insa o America scrutata cu privirea unui emigrant nostalgic. Lipsa patetismului este unul din lucrurile pe care le-am apreciat intotdeauna la Andrei Codrescu, indiferent ca i-am citit eseurile ori l-am ascultat in interviuri. Nimic galagios, nimic patriotard nu razbate din cuvintele sale. El iubeste orasul New Orleans asa cum orice poet isi iubeste muza si invoca Sibiul cu motivatia unui magician renascentist ce practica Arta Memoriei: exista lucruri pe care nu ai voie sa le uiti. |
|
| Cosmin CIOTLOS, 23 ianuarie 2009, in Romania literara |
| Despre asemenea ingradiri pretins etice e vorba in toate eseurile din Noi n-avem bun-gust, noi suntem artisti. De pe pozitia de forta a inteligentei suverane, o suma de locuri comune cu imunitate de obste sint, desavirsit igienic, deshumate. Asa cum am mai spus, in aceste rationamente iconoclaste, interesul politic e nul. Teza alimentarii limbajului cu un set proaspat de valori lirice prin cultivarea masurata a erorii are, de exemplu, certe radacini suprarealiste. La fel ca si aceea a despartirii, prin metafore, de un secol pe cit de dens estetic, pe atit de complicat moral. |
|
| Marius CHIVU, 18 martie 2009, in Adevarul Literar&Artistic |
| Andrei Codrescu te provoaca permanent; este genul de scriitor-star (de altfel, a publicat in „Playboy”-ul american si a aparut la „The David Letterman Show”) care te hipnotizeaza cu inteligenta, cu verva si harisma lui, indiferent de subiectul abordat. Incercati aceste eseuri acasa! Stimuleaza gindirea, imaginatia si sensibilitatile noastre atrofiate. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Andrei Codrescu
Contesa singeroasa
|
|
|
|
Ultimele aparitii
