|
|
 |
| Stefan AGOPIAN, septembrie 2008, in 24Fun |
 Povestirile lui Radu Pavel Gheo, un autor plin de talent, se misca lejer intre Cehov si Caragiale. Autorul priveste cind tandru, cind sarcastic lumea romaneasca in care ne ducem zilele, fiecare cum poate. Prima calitate a lui Gheo e ca stie sa povesteasca in asa fel incit cititorii sa nu se plictiseasca, lucru rar la autorii romani tineri. |
|
| Mircea PRICAJAN, nov-dec 2008, in Familia |
| Da, asa-i, Gheo e noul Caragiale. Aproape maniacal de atent la gesturile, mimica, ticurile omului de pe strada, expert in a reda situatii banal-exceptionale, un extraordinar creator de dialoguri care-ti rasuna in urechi imediat ce le-ai cules cu ochii de pe pagina… Curat Caragiale updated! Iar asta e-un compliment cu care nimeni inainte de Gheo nu s-a intilnit. […] Gheo a dat din nou lovitura. Cu o carte vesela. Sa fie clar asta! Trist e doar faptul ca exista o realitate care sa semene cu minunatele proze umoristice ale lui Radu Pavel Gheo. |
|
| , ianuarie 2009, in Avantaje |
| Dupa 11 ani de la aparitia primului sau volum de proza scurta, Valea Cerului Senin, timp in care scriitorul timisorean a scris eseuri si proza, Radu Pavel Gheo isi pune semnatura pe o noua colectie de povestiri. El le numeste clipuri, unii critici le-au considerat schite, insa, oricum le-am intitula, este clar ca lectura celor 50 de intimplari relatate de autor te va face sa ramii, pentru citeva ore, cit iti ia sa citesti cartea, cu zimbetul pe buze. Situatiile descrise aici sint cele cu care te-ai confruntat si tu, macar o data-n viata – o coada la posta, un individ care se da drept prietenul tau, dar n-ai cum sa-l contrazici pentru ca nu-l mai tii minte –, insa Radu Pavel Gheo stie sa le povesteasca atit de bine, incit nu-ti mai vine sa lasi cartea din mina. |
|
| , ian-feb 2009, in Steaua |
| Gheo reuseste cu acest volum o surprinzator de acurata descriere a românului contemporan... In spatele povestitorului cu ton simplu, in spatele autorului transpus citeodata in text in pielea unui personaj usor credul si usor neajutorat, se ascunde un spirit lucid si ludic... Nu se poate vorbi de rautate sau de intentii ascunse in cazul lui Radu Pavel Gheo, dupa cum nu se poate vorbi de acestea in cazul lui Caragiale. Asemeni ilustrului inaintas, banateanul este un hipersenzitiv, un receptor al minunatei lumi murdare in care traim. Din nou, asemeni lui Caragiale, Gheo are stil. Acum citiva ani, scriam despre prozator ca ar avea toate calitatile unui stilist, mai putin rabdarea. Volumul de fata dovedeste ca a reusit sa o obtina si pe aceasta. |
|
| Cristina Timar, ian-feb 2009, in Vatra |
| Cu Numele mierlei, Radu Pavel Gheo semneaza pactul de neagresiune cu patria sa si reuseste sa se detaseze de registrul negator, al deziluziilor si frustrarilor tineretii prin ironie si oleaca de duiosie demna de o „tara trista, plina de humor”. A nu se intelege de-aici ca se resemneaza, mai degraba se elibereaza de obsesia patriei impostoare pina in punctul in care ceea ce inainte vreme il consterna acum poate fi privit si sub latura sa spectaculara. |
|
| Adrian HAIDU, aprilie 2009, pe doamnagrasa.com |
| Lui Eugen Lovinescu i-ar fi placut Radu Pavel Gheo, Numele mierlei... I-ar fi placut lui Lovinescu faptul ca Radu face din Numele mierlei o cronica vie a Romaniei de azi, surprinzind in povestirile lui absolut tot, de la felul in care generatia batrinilor scriitori nu intelege modul in care scriu juniorii pina la felul in care vorbeste si se comporta un anumit specimen (oraseanul de rind, in habitatul lui), trecind apoi prin toate lucrurile care, sa recunoastem, ni se intimpla tuturor (cum ar fi, de exemplu, sa stai la coada la posta si sa injuri un tigan care trece in fata ta, sa te casatoresti cu o experta in relatii interumane care te obliga sa devii vegetarian si sa te lasi de fumat etc.). |
|
| Marius CHIVU, 9-15 octombrie 2008, in Dilema Veche |
| Talentul prozatorului timisorean se vede cu adevarat – insist – in felul in care reda limbajul comun, stradal sau de la tara, oralitate ce confera schitelor un pronuntat caracter dramatic. |
|
| Tudorel URIAN, 3 octombrie 2008, in Romania literara |
| Scurte, usor de citit si adesea pline de haz, povestirile lui Radu Pavel Gheo pot fi un excelent companion pentru calatoriile urbane cu mijloacele de transport in comun. Numele mierlei este o carte lejera, dar fermecatoare despre Romania de azi si oamenii ei. |
|
| Viorel MOTOC, 29 octombrie – 4 noi, in Academia Catavencu |
| La capatul lecturii, nu poti tagadui bucuria intilnirii cu un prozator crescut la scoala lui I.L. Caragiale, trecut bine prin Cehov, hranit cu lecturi din – gata, am ghicit! – Hemingway & alti americani de acelasi calibru. Ceea ce, in timpurile noastre recente, de mize mici pe bani mari, nu-i tocmai putin lucru. La fel cum nu chiar multi sint cei inzestrati cu acest har – urechea de prozator. |
|
| Biana BURTA-CERNAT, 26 nov-2dec 2009, in Observator cultural |
| Radu Pavel Gheo realizeaza mai mult decit gestul de a ne pune in fata, netrucate, esantioane fruste ale vietii banale, si anume ne livreaza, odata cu aceste imagini, doza de absurd pe care o contine realitatea cea limpede si verosimila. Absurdul se infiltreaza peste tot, e o constanta existentiala, nu-l poate anula decit literature (fie si o literature a absurdului). Sugestia aceasta e lasata chiar la vedere, tocmai de aceea risca sa nu fie luata in seama – cum se intimpla cu secretul dintr-o proza a lui E.A. Poe, Scrisoarea furata. Chiar in prima proza (evident, autoreferentiala) a volumului, Vibratia vietii, este indicat procedeul decupajului arbitrar: unui prozator cineva ii reproseaza ca nu e sensibil la „viata adevarata”, la fel cum traiesc si cum vorbesc oamenii „reali”, in contrast cu cei cunoscuti „din carti”; si atunci scriitorul cu pricina se apuca sa inregistreze dialoguri „reale”. |
|
 | | 1 | 2 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Radu Pavel Gheo
DEX-ul si sexul
|
|
|
|
Ultimele aparitii
