|
|
 |
| Andrei CODRESCU, 2008, in Exquisite Corpse – A Journal of Letters and Life |
 R.P. Gheo schiteaza in tuse rapide o lume bogata si tragicomica, ce poate scapa oricind de sub control. Tinerii scriitori romani incep sa creeze literatura unei epoci unicat si a unui loc unic, iar acest volum e unul din cele mai bune produse ale ei. |
|
| Radu Pavel GHEO in interviu cu Adela GRECEANU, 2 octombrie 2008, in Time Out |
| Numele genului ar fi mai degraba, conform teoriei literare, “schite”... Dar eu le-am gindit un pic altfel decit ce se intelege in mod normal prin “schite”. Numele mi-a venit cind mi s-a propus sa lucrez la revista Noua literatura si trebuia sa-mi gasesc un titlu de rubrica. Am avut libertate deplina – si am vrut sa scriu niste secvente de viata, bucati de fictiune relativ scurte, carora sa le spun “clipuri”, prin asociere cu clipurile din domeniul muzical. Sa fie cite o poveste coerenta si unitara si destul de scurta ca sa poata fi citita rapid. Deci, asta e “clipul”, o varianta moderna a schitei. O schită foarte vizuala. |
|
| Serban AXINTE, 2 decembrie 2008, in Bucurestiul Cultural |
| Radu Pavel Gheo scrie lejer despre o Romanie deloc straina noua. Aduce in atentia cititorului lucruri foarte cunoscute, poate mult prea cunoscute. Si totusi, nu devine plictisitor nici un moment. Imagineaza pentru fiecare fragment de realitate cite un cadru atractiv, prin care povestirea sa se individualizeze si sa se sustraga banalului. Autorul stie sa asculte vibratia specifica a vietii, pentru ca el este, nu-i asa, scriitor… |
|
| Cristina BALINTE, 19 martie 2009, in Cultura |
| Numele mierlei este o carte de luat in seama din cel putin trei motive: nu te lasa pina nu rizi de lucruri la care ai privit sau care te-au privit direct in postura de roman; te pune pe cai fictionale sa te confrunti cu imaginea de tara (daca nu iti convine ceea ce gasesti, poti spune ca e doar o poveste, nu realitatea); ai ocazia de a-l urmari pas cu pas pe unul dintre cei mai capabili prozatori inca tineri cum, dupa naratiuni realmente entuzismante, isi da singur peste degete pe final. |
|
| Marius CHIVU, 15 octombrie 2008, in Adevarul Literar&Artistic |
| Volumul de povestiri Numele mierlei ramine o carte agreabila, scrisa bine, din care fiecare are ce alege. |
|
| Radu Pavel GHEO in interviu cu Bogdan ROMANIUC, 14-20 februarie 2009, in Suplimentul de cultura |
Ca sa fiu scrupulos de exact, Ionel Acsinie vrea un buletin pur si simplu, o carte de identitate, fie ea europeana sau nu. Problema lui nu e legata de Europa, ci tocmai de Numele Mierlei, adica de lumea incilcita, dezordonata si, cei drept, foarte comunicativa in care traim.
Daca ar trebui sa ma lansez eu insumi intr-o interpretare a clipului, povestirii, schitei, as spune ca e vorba de o stare de confuzie identitara atit la nivel individual, cel al lui Ionel Acsinie, cit si la nivel de natiune – o natiune pornita sa rescrie istoria si sa transforme mierla in erou. Dar nu fac eu teoriile.
De fapt eu nici nu cred ca literatura trebuie sa justifice ori sa explice realitatea, desi de multe ori chiar si in textele mele asa par sa stea lucrurile. Literatura, asa zisa fictiune, poate sa faca realitatea, fiindca ea te invata cum sa privesti acea realitate – sau orice realitate. Scriitorii nu sint asa de inocenti precum par, iar dictatorii si tiranii de orice fel au stiut-o foarte bine. |
|
| Bogdan ROMANIUC, 14-20 februarie 2009, in Suplimentul de cultura |
| Cele 50 de schite nu au intriga si pleaca, de cele mai multe ori, de la o simpla imagine, de la o situatie obisnuita, dar care ascunde un conflict social si, bineinteles, o morala. Toate personajele lui Gheo sint pitoresti si ne ramin in minte mult timp dupa sfirsitul lecturii. Fiecare cititor va gasi cu siguranta in Numele Mierlei un clip preferat, o situatie memorabila. Si ce este de fapt „clipul“? Ne raspunde chiar autorul: „Asta e «clipul», o varianta moderna a schitei. O schita foarte vizuala“. Toate textele ce alcatuiesc volumul nu sint lipsite nici de muzicalitate. Pentru ca tema este una „aproape“ comuna tuturor LPurilor, Numele Mierlei seamana foarte mult cu un album muzical, in care melodiile sint cind „vesele“, cind „triste“. Numele Mierlei ne ofera ocazia de a intilni un povestitor adevarat, greu de gasit in zilele noastre, care reuseste sa faca literatura pornind de la cele mai banale situatii. |
|
| Radu Pavel GHEO in interviu cu Daniel CRISTEA-ENACHE, 12 martie 2012, pe LiterNet.ro |
| In ceea ce priveste invataturile... eu nu cred in literatura autotelica, fara alta finalitate decit ea insasi. Nu spun ca nu poate fi si asa, ca nu se poate scrie asa, ci ca pentru mine o carte de fictiune este intotdeauna mai mult decit simpla poveste, stilul, scriitura sau continutul cartii. Nu scriu ca sa moralizez, ci ca sa atrag, dar si ca sa pun pe ginduri. Scriu mereu cu gindul la perspectiva – la perspectivele – cititorului. Nici Lolita nu e o scriere moralizatoare, dar asta nu inseamna ca n-a fost supusa la asemenea judecati de catre cititori. Si garantez ca Nabokov o stia foarte bine. Banuiesc ca il distra teribil! |
|
| Doris MIRONESCU, 11-17 iulie 2009, in Suplimentul de cultura |
| Prozele de fata se ofera, vorba lui Dan Lungu, „cu amanuntul”, pot fi citite in orice ordine, fie una subiectiva, fie cea data de comanda „shuffle” a programului de ascultat muzica. S-ar zice ca autorul renunta, bucuros si post modern, la autoritatea sa asupra ordinii lecturii si, implicit, si la controlul sensurilor din text. Dar nu e vorba de vreo iradiere semantica scapata de sub control: povestirile sale nu se disperseaza de univocitatea sensului, ca in cele mai experimentale scrieri ale lui Thomas Pynchon, ci mizeaza pe repetabilitatea aceleiasi lecturi la toti cititorii sai. Povestirile de fata isi invita cititorul la consens si la confort. |
|
| Dan-Liviu BOERIU, 02 mai 2010, http://danboeriu.wordpress.com |
| Am descoperit in ultimii ani citiva prozatori romani care ma fac sa rid de fiecare data cind le citesc cartile. E vorba despre Sorin Stoica, Radu Paraschivescu si Dan Lungu. Acestei liste i se poate adauga cu foarte mare usurinta si Radu Pavel Gheo... Cartea e, de fapt, o colectie de portrete ale tranzitiei romanesti... A fost cartea perfecta pentru locul in care am decis sa-mi petrec acest sfirsit de saptamina. |
|
 | | 1 | 2 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Radu Pavel Gheo
DEX-ul si sexul
|
|
|
|
Ultimele aparitii
