
|
|
 |
| Ioana BACIU, nr. 1. 2010, in Echinox |
Romanul este plin de capcane in care cititorul ingenuu poate cadea cu usurinta. Teoreticianul si romancierul conlucreaza intr-o armonie perfecta, iar prima impresie a cititorul este aceea de a fi gresit si de a fi pus mina pe un tratat de filologie sau pe o editie critica a unui manuscris. Umberto Eco – de data aceasta ca personaj al propriului sau roman – scrie un fel de prolog in care explica istoria manuscrisului in posesia caruia a intrat si despre care sustine ca ar fi real (care va fi romanul in sine) si de motivele pentru care – in ciuda tuitutror dubiilor – a ajuns sa il publice. |
|
| Bogdan ROMANIUC, 13-19 septembrie 200, in Suplimentul de cultura |
El pune cu maiestrie in scena, in universul inchis al abatiei, loc al enigmelor si al secretelor, un Ev Mediu obscur, unde cea mai mare influenta o are gindirea lui Toma D’Aquino, unde au loc erezii si unde incepe sa se nasca spiritul modern. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Umberto Eco
Confesiunile unui tinar romancier
|
|
|
|