 |
| Alina IORDANESCU, septembrie 2005, Tango |
 In timp ce citeam cartea, mi-am adus aminte de replica amuzanta «cind doi oameni se iubesc, sexul nu conteaza». El cu ea, el cu el, ea cu ei, toti trei cu iubirea, unii cu disperarea, altii cu speranta. Doi homosexuali si o hipioata mai in virsta decit ei, un copil nascut din jocul dragostei si al intimplarii devenite destin. Patimi si renuntari, forta si slabiciuni, cuprinse intr-un roman ecranizat cu actori celebri. |
|
| , martie 2006, Avantaje |
| Romanul de debut al scriitorului american exploreaza fragilitatea emotionala, sperantele si angoasele unei intregi generatii. Doi amici, Bobby si Jonathan, o intilnesc pe Clare, femeia pe care o considera prietena, amanta si mama. Cei trei incearca sa refaca spiritul familial din anii ’80, ramas suspendat intre visul hippie si debutul tragic al epidemiei de SIDA. |
|
| , august 2005, HBO |
| Nu trebuie sa fii gay ca sa citesti cartea, trebuie doar sa te intrebi daca ar trebui sa existe constringeri. Si daca da, cine sa le impuna, si de ce. Titlul, desi unul care anunta un best-seller, e mai mult de atit… Poate Michael Cunningham nu a avut curajul unui titlu precum Casa de la inceputul lumii… dar, inca un Pulitzer? |
|
| Bianca BURTA, 6 octombrie 2005, Observator cultural |
| Naratiunea – asumata alternativ de patru voci care isi povestesc viata, Bobby, Jonathan, Alice, Clare – prinde in tesatura sa gesturile marunte, stereotipe ce compun existenta unei familii americane de mijloc, impreuna cu plictisul, nemultumirea, revolta care le insotesc. Este un roman despre disolutia familiei traditionale, «burgheze», despre «razboiul generatiilor», fronda hippie, sfidarea conformismului. Si despre iluzia unei fericite, neconstringatoare forme de convietuire sociala. |
|
| Ioan T. MORAR, 25 august 2005, B-24-FUN |
| Poate ca vreti ceva sofisticat, o poveste de amor mai moderna, in care sint implicati doi barbati si o femeie. Iar unul din barbati e homosexual! Cool! Atunci trebuie neaparat sa cititi cartea lui Michael Cunningham, O casa la capatul lumii. E romanul de debut al celui care a scris si fermecatorul Orele. N-am sa va spun ca s-a facut film si dupa acest prim roman al lui Cunningham ca sa cititi cartea mai intii. |
|
| Elisabeta LASCONI, 2 noiembrie 2005, Romania libera |
| O casa la capatul lumii este mai intii un roman frumos si inspaimintator pe alocuri, despre copilarie si adolescenta, despre legaturile tainice ale familiei: cea dintre fiu si tata, dintre fratele cel mic si fratele cel mare si puternic, dintre sensibilitatea fiului si a mamei. Este apoi un roman despre iubire si prietenie, explorind singuratatea tuturor, homosexuali si heterosexuali deopotriva. Suferinta ii face egali, ea singura pare sa nu faca nici un fel de discriminare. |
|
| Luminita MARCU, 14 septembrie 2005, Ziua |
| Autorul nu urmareste jocul de-a naratologia si nici ridicularizarea cititorului, ci pur si simplu recompunerea vietii din cioburi, perspectivele personale si citeodata paralele ale unor personaje care se intilnesc si chiar vietuiesc impreuna, dar care, de multe ori, nu comunica autentic in nici un fel. America entitatilor paralele, a monologurilor dure si a coliziunilor intimplatoare, citeodata chiar in interiorul familiei, nu e o America usor de suportat si este, in orice caz, departe de orice imagine idilica. Romanul e straniu, dar ciudat de captivant, desi nu are o poveste unitara si nici suspans. Dar rareori, de pilda, am intilnit o scena mai grea si mai bine descrisa decit aceea in care cei doi adolescenti experimenteaza impreuna primele gesturi ale unui comportament sexual de care se tem ei insisi. |
|
| Mircea MIHAIES, 13 august 2005, Cotidianul |
| Anticipind succesul planetar al romanului din 1998, Orele (devenit un faimos film, cu Nicole Kidman in rolul Virginiei Woolf), autorul se exerseaza intr-o proza ingenioasa, narata pe patru voci, din perspectiva a patru personaje tinere. A, era sa uit: si acest roman a fost ecranizat! |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
Ultimele aparitii
