|
|
 |
| Alexandru BUDAC, martie 2008, in Dilemateca |
 O coborire in infern este un text curios. Incepe ca un roman de aventuri, continua cu un epistolar si sfirseste in manifest politic. Alegoria si categoriile sint peste tot. |
|
| Ana Maria ONISEI, martie 2008, in Tabu |
| O coborire in infern e un puzzle de nebunii, indaratul carora se ascund conflictele unui spirit dezradacinat. Charles Watkins, amnezic, viseaza si cind doarme si cind e treaz. La mare, la delfini-calauze, la tarimuri paradisiace si la o rasa superioara. Si «se roteste» intr-o lume de un farmec sfisietor. |
|
| Bogdan ROMANIUC, 19-25 ianuarie 2008, in Suplimentul de cultura |
| Pentru Doris Lessing, la fel ca si pentru Sfintul Augustin, timpul nu are alta dimensiune decit cea subiectiva, cea pe care i-o da numai constiinta umana. Sufletul ulceros al celui ce nu l-a gasit inca pe Dumnezeu este descris in rindurile Confesiunilor, plimbindu-se prin «vastele palate ale memoriei». Augustin prefera omul interior omului exterior. In O coborire in infern, Charles Watkins se roteste in cercurile timpului, intr-o halucinanta calatorie in lumi paradisiace, ale inceputului si ale inocentei: «Mintea mi-e prinsa in cercurile Timpului, asemenea depunerilor de pe cochiliile scoicilor sau inscrierii anilor in trunchiurile de copaci...». |
|
| Marius CHIVU, 13 februarie, in Adevarul literar si artistic |
| Romanul este delirul unui profesor de limbi clasice gasit, fara acte si fara memorie, pe malul Tamisei si internat intr-un spital unde medicii experimenteaza tot felul de medicatii pentru a-i reda luciditatea. Cu mintile ratacite prin istoria si in afara timpului, avatar al unor Adam, Iona, Iason si Orfeu, delirul profesorului reface, arhetipal si in sensul interioritatii, calatoria lui Ulise. Halucinanta calatorie in trecutul imemorial reproduce, al nivelul sinelui, intreaga experienta initiatica a umanitatii. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Doris Lessing
Povestiri africane
|
|
|
|
Ultimele aparitii
