|
|
 |
| Alexander BAUMGARTEN, mai 2008, in Dilematica |
 Beneficiind de o scriitura savuroasa, tradusa cu un talent incomparabil de Mihai Ungurean, cartea cucereste; in fond, ea beneficiaza de simpatia pe care publicul marinimos este mereu gata sa o acorde cauzei esuate si de curiozitatea cu care orice fel de public insoteste receptarea unui discurs al marginalitatii exotice. |
|
| Alexandru MATEI, 8 mai 2008, in TimeOut |
| Ratiunea pentru care scrie este cu adevarat revolutionara: Onfray vrea sa readuca filosofia la practica ei antica, totodata profesionista si mondena, degajata de orice scrupul moral indatorat moralei crestine. Filosofia se facea odinioara in cetate, pentru oamenii de rind, pe bani, nu ca un sacerdotiu si nici ca o initiere sacra asa cum stim noi astazi, copii ai traditiei crestine si platonice, consolidata de catre idealismul rationalist cu precadere german. |
|
| Doru BUSCU, 27 ianuarie 2010, in Academia Catavencu |
Manualele, enciclopediile, antologiile au selectat secole la rind, printr-o mecanica a lenei si ghinionului, aceleasi si aceleasi opere.
Leucip, de pilda, ingeniosul atomist, e considerat presocratic, desi a trait cu treizeci de ani dupa Socrate. El si o lista de hedonisti plini de farmec sint facuti, fara voia lor, vasalii unor idei cu mult mai modeste. Socrate insusi e platonizat cu forta, post-mortem, cind figura lui rezoneaza mai bine cu veselul Diogene din Sinope sau cu ludicul si perversul Aristip din Cirene. O armata de filozofi si ginditori liberi din secolele V i.e.n. – II e.n. e repartizata sistematic la munca de subsol pentru simplul motiv ca opera lor a stat in flacari mai mult decit a altora. Ca sa ajunga pina la noi, numele lor s-au strecurat cu mare dificultate printre tomurile consacratilor. Realul, concretul, materia, corpul au tot ramas pe drumuri, iar locul lor e ocupat cu autoritate de gindirea mogulilor idealisti.
Ei bine, Michel Onfray ii scoate la iveala si ii pune intr-o lumina reparatorie. Leucip, Democrit, Hipparh, Anaxarh, Antiphon, Aristip, Diogene, Philebos, Eudoxus, Prodicos, Epicur, Philoderm, Lucretiu si Diogene sint niste tipi simpatici si creativi, niste genii cu biografia in piuneze care traiesc doar din legenda formidabila care i-a creat si din ura adversarilor care i-a distrus.
|
|
| Costi ROGOZANU, 11-13 aprilie 2008, in Cotidianul |
| O contraistorie a filosofiei a lui Michel Onfray este un seducator exercitiu antielitist, o fotografie de grup, fara nici un ornament retoric inutil, a marilor invinsi ai filozofiei. Primul volum din, tradus la noi de Mihai Ungurean pentru Polirom, ii are drept eroi pe hedonisti, sofisti, cinici si alte personaje pastrate in plan secund de tirania marilor filozofi idealisti. Onfray scrie un manifest fara nuante inutile impotriva traditiilor idealiste, platoniciene, crestine, principalele vinovate pentru distrugerea unor nume mari ale istoriei gindirii: Democrit, Aristip sau Epicur. Platon este facut cu ou si cu otet, fara exagerare. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Michel Onfray
O contraistorie a filosofiei. Vol. II. Crestinismul hedonist
|
|
|
|
Ultimele aparitii
