Pachetul promotional „O contraistorie a filosofiei” contine volumele: O contraistorie a filosofiei. Vol. I. Intelepciunile antice, O contraistorie a filosofiei. Vol. II. Crestinismul hedonist, O contraistorie a filosofie. Vol. III. Libertinii barocului, O contraistorie a filosofiei. Vol. IV. Extremistii Luminilor, O contraistorie a filosofiei. Vol. V. Eudemonismul social, O contraistorie a filosofiei. Vol. VI. Radicalitatile existentiale.

In secolul al XIX-lea, complementar eudemonismelor sociale studiate de Michel Onfray in volumul al cincilea, apare o alta linie de forta: cea a radicalitatilor existentiale, precedata de ateismul lui Feuerbach care vesteste moartea lui Dumnezeu, deconstruind astfel crestinismul. Se adauga mitologia crestina deconstruita de Darwin, apoi nasterea unui individ postcrestin, plasat in mediul sau natural si imanent: natura.

In tentativa de a demistifica 25 de veacuri de scriere a istoriei filosofiei din perspectiva institutionala, Michel Onfray se opreste in acest volum la dimensiunea utopica a hedonismelor liberale din secolul zis al revolutiei industriale, subliniind potentialitatea hedonismelor socialiste, libertare si anarhiste.

Sa fie oare secolul al XVIII-lea doar deist, dusman al ateilor, conservator, burghez, monarhist, asa cum il infatiseaza de obicei istoriografia? Sau comporta el si o mina de filosofi ceva mai neascultatori? Acestia sint extremistii Luminilor, caci ei intrupeaza o gindire radicala. Numele lor? Jean Meslier, preot ateu si anarhist; La Mettrie, medic filosof, partizan tragic al artei desfatarii; Helvetius, perceptor general indragostit de dreptatea sociala; d’Holbach, baron materialist sustinator al unei etocratii; Sade, marchiz dezlantuit. Un cvintet teribil, cu idei care au un iz patrunzator de pucioasa...

Lumea barocului este scena pe care evolueaza libertinul. La data aparitiei sale, in secolul al XVI-lea, cuvintul libertin ii slujise lui Calvin pentru a-i ataca pe unii presupusi complici ai curentului Fratilor si Surorilor Liberului Spirit. In secolul urmator, libertinajul filosofic intretine o relatie intima cu libertinajul moravurilor. Iar daca Pierre Charron sau Pierre Gassendi sint modele de virtute, citi altii se lasa prada placerilor!

 

Odata cu impunerea crestinismului, devenit in secolul al IV-lea religia Imperiului, posibilitatea unei filosofii hedoniste scade considerabil. Si totusi, chiar daca scolile de filosofie sint inchise, alternativa la doctrina crestina oficiala - si ascetica - subzista: gnosticisme de toate nuantele, cu invataturi si practici pe cit de diverse, pe atit de bizare, supravietuiesc veacuri intregi. Galeria lui Onfray de portrete patimase ale unor ginditori uitati, marginalizati sau doar relativ devalorizati de istoriile traditionale continua...

 

Cu accente polemice uneori virulente, alteori caustice, Contraistoria filosofiei este tot o istorie, dar una diferita, in raspar cu cea „oficiala”, incercind sa faca dreptate unor ginditori pe care lucrarile universitare, manualele de filosofie, antologiile si enciclopediile ii omit aproape sistematic.