In secolul al XIX-lea, complementar eudemonismelor sociale studiate de Michel Onfray in volumul al cincilea, apare o alta linie de forta: cea a radicalitatilor existentiale, precedata de ateismul lui Feuerbach care vesteste moartea lui Dumnezeu, deconstruind astfel crestinismul. Se adauga mitologia crestina deconstruita de Darwin, apoi nasterea unui individ postcrestin, plasat in mediul sau natural si imanent: natura.

 

Cele trei radicalitati existentiale care fac obiectul volumului de fata – Thoreau, transcendentalistul epicurian, Schopenhauer, inventatorul unei ontologii negre tragice, si Stirner, ginditorul unicitatii incandescente –converg catre o forta ce poarta numele de Friedrich Nietzsche...

 

Henry David Thoreau si „fericirea desavirsita” • Darwin – o a doua masina de razboi • Thoreau – filosof proustian • Transcendenta, transcendental, transcen-dentalism • Schopenhauer si „viata fericita” • Epicur – un Kant al ratiunii practice • Filosofare cu pistolul in mina • Hedonismul filistinilor • Stirner si „cei insetati de adevarata viata” • Eroismul minciunii • Justificarea crimei • Revolta contra revolutiei