|
|
 |
| Simona SORA, iunie 2006, Dilemateca |
 In O lume disparuta, ura mocnita, arta prudentei indelung exersate, sadismul redirectionat ideologic sint aduse la suprafata, explicitate, relativizate si astfel, exorcizate. Memoriile lor nu sint nici inocente (ca materialele culese de la subiecti intimplatori, din alte volume de marturii despre epoca) si nici ingenue literar. Caci, dincolo de copilaria copilului est-european dintr-o anumita epoca, dincolo de povestirile secundare (cu personaje fabuloase, dintr-un bestiar al timpului nostru), chiar dincolo de nostalgia propriei tinereti matritate si polizate la strungul istoriei, miza cartii sta in recuperarea propriilor strategii de supravietuire (asistate de familie), de aparare a vocatiei (literare), grav amenintate, si de reperare a sechelelor pe care vremurile le-au lasat in fiecare. Cei patru se creioneaza in primul rind pe ei insisi ca fiind niste mutanti, victime fragede ale unei perioade decadent-crepusculare. |
|
| Cristina CHEVERESAN, aprilie 2004, Orizont |
| O lume disparuta reactiveaza un univers de obiecte, expresii, obiceiuri si manifestari odinioara familiare, acoperite acum de praful uitarii si al respingerii. In maniere diferite, cei patru scriitori se opresc la o suma de repere ale anilor ’70 - ’80: serbarile-mamut, cravatele si uniformele, «infama» Europa libera, cozile traumatizant-solidarizante, anosta muzica usoara, filmele educative, uritenia de ghetou a orasului «Epocii de Aur» se regasesc in mintea semi-captivata, semi-pofticioasa, semi-constienta a copiilor vocii si adevarului pe jumatate. |
|
| Marius CHIVU, 5 mai 2004, Romania literara |
| Cartea se prezinta, inca de la inceput, ca un bestiar eterogen de obiecte si elemente specifice, definitorii pentru sistemul opresiv-totalitar. Un fel de cutie neagra a memoriei in care s-au strins de-a valma lucruri care, pentru cei care n-au trait comunismul, cu greu pot sta laolalta intr-o scriere cu pretentii de reconstituire, fie ea si una cit se poate de subiectiva. In realitate, o coerenta uimitoare uneste cele mai variate liste si inventarii, caci sistemul insusi avea grija ca ceea ce era omeneste sa nu scape perversului ochi vigilent al omniprezentei Securitati - personajul principal al acestui aliena(n)t bildungsroman. |
|
| Iulia POPOVICI, 4 mai 2004, 22 |
| Lumea disparuta din acesta carte nu e tocmai ceea ce pare la prima vedere - lumea scufundata ce le serveste drept reper celor patru autori este acea Romanie de dinainte de 1946, stearsa de pe fata pamintului o data cu demolarile deceniului noua, si careia i-a supravietuit Republica Socialista Romania. Care, ea insasi, supravietuieste inca prin «mutantii» si «purtatorii de mutatii» lasati in urma, noi insine. Intr-o societate cu o lunga traditie inaugurala, pentru care trecutul este oricind intersanjabil, reprezentanti ai generatiei de 30 de ani, vin sa strige in piata publica: «Noi ne amintim!». |
|
| Dan C. MIHAILESCU, 3 decembrie 2004, Ziarul de Duminica |
| Desi evoca, expun si coreleaza, autorii sint mai mult autopsieri decit diagnosticieni. Ei executa leviathanul in efigie, sau, daca vreti, ii ard ramasitele in ei insisi. Iar ceea ce rezulta la sfirsitul acestui proces alchimic este o monstruozitate la fel de trista si inspaimintatoare ca si restul operatiei. |
|
| Daniel CRISTEA-ENACHE, 27 iulie 2005, Romania literara |
| O carte de raftul intii, cu toate denivelarile ei, pe care patru veritabili exponenti ai unei generatii nascute prin decret au scris-o fiecare in parte si toti impreuna. Un colectivism «moale», acceptabil, viabil. |
|
| Paul CERNAT, 26 martie 2004, erviu in Cotidianul |
| Daca nu vom scrie acum aceste lucruri, mai tirziu s-ar putea sa nu mai conteze. Este o cautare de sine, o experienta in cautarea traumelor, a evenimentelor care ne-au deformat personalitatea. Daca nu pot sa uit aceasta perioada, m-am gindit sa extrag ceva din ea. |
|
| Ion MANOLESCU, 26 martie 2004, erviu in Cotidianul |
| Proiectul a izvorit in primul rind din prietenia autorilor. Este vorba despre o lume disparuta recuperata, nu nostalgic - sau si nostalgic, in masura in care eram nostalgici in acea vreme -, ci tragic. Dar si de prelungirea comunismului in prezentul actual - se simte nevoia unei preocupari in a cerceta si comunismul de astazi. |
|
| Angelo MITCHIEVICI, 26 martie 2004, erviu in Cotidianul |
| Interesul meu pentru trecut provine dintr-un sentiment desuet. Am sentimentul ca sint legat mai mult de trecut decit de prezent. Cu o mare greutate reusesc sa ma trezesc in clipa prezenta. Trecutul imi confera un fel de identitate, o inocenta pierduta. |
|
| Ioan STANOMIR, 26 martie 2004, erviu in Cotidianul |
| O cheie de lectura a acestor povestiri ar fi dialogul cu Horia-Roman Patapievici din finalul cartii. Trecutul este o parte integranta a prezentului. Nu este aici confesiunea unor copii, a unor invinsi. Cred ca am trecut prin comunism asa cum au facut-o si altii, conservindu-ne sensibilitatea. |
|
 | | 1 | 2 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Angelo Mitchievici
Cinema
|
|
|
|
Ultimele aparitii
