
|
|
 |
| Alina PURCARU, 2 august 2007, in Cotidianul |
O suta de ani de zile la Portile Orientului se construieste din tablouri scurte si alerte, desprinse din secolul al XVII-lea, dar aduse din condeiul optzecist al unui prozator cu gust pentru saga textualista si luari in raspar. Pasajele din care se incheaga lumea pe care Grosan o pune in pagina sint decupate din tot ce au mai suculent Levantul si lumea de la portile lui: calugari cu ochi lunecosi si inima zglobie, domni moldoveni care inghit galusca mazilirii si practica un lobby puternic la Stambul, circiumi armenesti si curti de han in care trecatorii isi toarna povesti si mai ales vin, sub priviri de codane cu lipici. O fauna descinsa parca din povestile lui Rabelais e scoasa la rampa in straie croite dupa moda de secol XX: ochiul prozatorului nu cauta sa reconstruiasca o epoca, ci se serveste de potentialul ei pentru a face o demonstratie de ironie si o lectie de proza. Pasaje din cartile canonice ale literaturii romane sint rascroite si catapultate intr-un decor de bilci, care aduce bine cu absurdul lui Harms si cu grotescul lui Cervantes. |
|
| Cezar PAUL-BADESCU in interviu cu Ioan GROSAN, 19 septembrie 2007, in Adevarul literar si artistic |
Am plonjat la inceputul anilor ’80 in apele adinci ale universului sadovenian, tot mai uimit fiind de diversitatea caracterelor, de profunzimea situatiilor, a toposurilor sale. Si atunci, in semn de omagiu si admiratie, m-am decis sa-l parodiez. Dar nu numai pe Sadoveanu. Fiindca acest roman-foileton a fost si o nimerita ocazie de a-mi defula toate cliseele, toate citatele, tot balastul livresc pe care ni le-au inoculat anii de scoala sau anul de scoala particulara. |
|
| Bogdan-Alexandru STANESCU, 19 septembrie 2007, in Adevarul literar si artistic |
Iar acesta e momentul in care le recomandam tinerilor sa citeasca Grosan: pentru ca e meserias, pentru ca va rideti pe voi (asa cum s-au ris toti cei dinaintea voastra), pentru ca veti simti la un moment dat ca e mai inteligent decit voi (Noi), pentru ca pentru el Istoria e o poveste care, deci, trebuie povestita, pentru ca nu apare la tv, pentru ca e un tip mai misto decit profii vostri, pentru ca Metodie e idolul meu, pentru ca patronul meu s-a sufocat de ris re-citind aceasta carte, pentru ca... |
|
| Adriana STAN, 1-15 martie 2008, in Tribuna |
Falsul «roman» istoric al lui Grosan are o organizare multi-compartimentata, pe episoade-foileton cu autonomie narativa si adesea cu o asemenea pregnanta dramatica incit se impun si fara legatura necesara cu intregul epic. Firul narativ care le uneste apartine traditiei romanului istoric conventional. |
|
 | | 1 | 2 | |  |
|
|
 |
|

|
|
|
|
|
|
|
|
|
Ioan Grosan
Planeta Mediocrilor
|
|
|
|