|
|
 |
#1
Tita Cristina, 2007-07-31
  |
|
Daca veti citi cartea, veti intelege de ce a fost nominalizata la Premiul Pulitzer in 2006, dar nu l-a primit! Mie nu prea mi-a placut. Mai bine asteptam, poate o prindeam la 1 euro. |
#2
Neghina Raul, 2008-01-01
|
|
| O carte extraordinara, scrisa intr-un limbaj deosebit de nostalgic. Parcurgand paginile aceastei carti am fost prins in mrejele literaturii adevarate si am fost cuprins parca de o vraja de care esti strabatut doar cand citesti o carte buna! |
#3
scorillo, 2010-08-02
|
|
Dacă ar fi să folosesc un singur epitet pentru romanul O vară fără de sfârşit al lui Lee Martin, acela ar fi “inegal”. Au fost unele pasaje care mi-au plăcut şi unele care m-au plictisit sau mi-au fost indiferente. E un pic frustrant să citeşti ceva, să ai senzaţia ca ai ajuns la miezul poveştii, la adevarata măsură a valorii scriitorului şi că de-aici încolo va fi foarte frumos, dar să aluneci înapoi pe nesimţite în partea în care imaginile nu mai au consistenţă, nu au forţă suficientă pentru a sparge membrana percepţiei tale în vederea fecundării într-o emoţie.
O vară fără de sfârşit e un roman despre alegerile făcute în viaţă şi consecinţele acestora. Un roman despre What if…?. Povestea devine neverosimilă pe alocuri, înlănţuirea evenimentelor şi deciziilor, a qui-pro-quo-urilor conducându-te înspre un final până la urmă firesc, mereu prezent acolo însă pe care l-ai ignorat cu bună ştiintă pentru că ar fi prea simplu. Prin organizarea povestirii, prin dezvăluirea detaliilor poveştii din perspectiva mai multor personaje în paralel şi în planuri temporale întrepătrunse, ţi se insinuează un alt final (mai potrivit unui thriller psihologic) pe care il aştepţi cu sufletul la gură. Totuşi finalul propus de Lee Martin te aduce cu picioarele pe pământ şi nu te dezamăgeşte.
E ceva interesant în roman dacă îl priveşti ca pe un întreg. E interesant felul în care Lee Martin dozează suspansul. Te face să aştepţi rezolvarea crimei şi la sfârşit realizezi că despre altceva e vorba, nu despre răpire sau crimă. E vorba de oameni, despre deciziile lor, despre ruşine, despre “dorinţe egoiste şi regretul care le urmează”. Are ceva al lui Lee Martin ăsta prin felul lui de a te duce cu vorba  .
În momentul în care scriu aceste rânduri realizez că deja apreciez altfel romanul. Şi asta datorită felului în care este scris. Cred că O vară fără de sfârşit este mai bun privit în integralitatea lui decât privit pe fragmente. Simt că romanul are valoare prin tehnica folosită şi nu prin vocabular (nu ştiu cum altfel să exprim asta). De unde şi “inegalul” folosit de mine la începutul articolului.
Sunt detalii în felul în care este scris acest roman care mi-au adus aminte încă de la început de Suflete cenuşii. Dar nu pot pune O vară fără de sfârşit pe acelasi nivel. Daca e să fac o recomandare… aş da nota 3,5 din 5. Trageţi voi concluzia!
http://toatecelerele.wordpress.com |
 | | 1 | |  |
|
doar utilizatorii autentificati pot posta comentarii
creati un cont, apoi reveniti pentru a posta un comentariu ...
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Ken Kesey
Zbor deasupra unui cuib de cuci
|
|
|
|
Ultimele aparitii
