 |
| Cristi SIRB, 26 octombrie 2009, pe http://www.bookblog.ro |
 Operatiunea Shylock, desi puternic politizata, este cartea placerii de a citi, iar regele neincoronat (mai degraba incornorat) al acestei placeri solitare mi-a fost, in trecutul recent, Philip Roth. Se poate sa nu simtiti neaparat nevoia de a va reintoarce la ea, cit de curind, pentru o a doua lectura, dar veti recunoaste ca se achita onorabil de rostul ei primordial: acela de a oferi rafinata placere estetica si incintare imediata, fara a cadea, totusi, in pacatele facile ale creatiilor de pur consum. Captivante inserturi documentariste, fragmente de scrisori si jurnale, programe politice, extrase ample din istoria Israelului si cea a tribulatiilor evreilor prin lume, nedisimulate elemente de fictiune, alternanta real-imaginar, stilul metalic-chirurgical specific acestui autor, toate bine tonifiate de umorul rothian, cind fin, cind acid-brutal, insa omniprezent si omnipotent. |
|
| Radu COSASU, 10-16 aprilie 2008, in Dilema Veche |
| Un Philip Roth innebunit de el insusi, de secolul sau in care serviciile secrete vor sa decida pina si secretele inspiratiei, un roman in care literatura e spionata mai ceva decit la orice John Le Carre si a carui lovitura de teatru este aceea ca, in cinci sute si ceva de pagini, scriitorului i se implineste cea mai inteleapta ruga: «Ingaduie, Doamne, sa nu scriu nimic de prisos!». Un Philip Roth de zile mari. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
Ultimele aparitii
