Jean-Pierre LONGRE, noiembrie 2005 , pe Sitartmag.com, preluat de Noua literatura
Dimineata pierduta este o nemaipomenita mostra a unei scriituri dense si polifonice care sintetizeaza, prin intermediul unor destine individuale, aproape un secol de istorie colectiva. Citeva ore din viata Vicai ne fac sa retraim, cu cuvintele acestei batrine, dar si cu cuvintele celor pe linga care a stat, celor pe care i-a servit, momente cruciale din trecutul Romaniei, «tulburarile care au zguduit tara»: peripetiile intrarii in primul razboi mondial, nedreptatile si greutatile vietii sociale si politice, exilul in Occident al celor care incearca sa scape de grijile vietii de zi cu zi... Si nu e vorba numai despre istoria unei tari anume, ci si despre istoria relatiilor umane in functionarea lor complicat si amuzant decorticata cu ajutorul unei tehnici literare perfect stapinita. Autoarea reuseste sa combine constructia estetica si sensul Istoriei; prin aceasta, sub pana ei, romanul este un demn succesor al epopeii.
Gabriela ADAMESTEANU, in dialog cu Lavinia BALULESCU , ianuarie 2011, in Dilemateca
Scrisul este oricum o meserie dificila si pentru barbati. Mizezi munca ta de ani de zile pe o carte la care te-ai gindit doi ani, patru sau chiar zece. E un fel de loterie, lucrezi, dar nu stii daca iese o carte buna sau maculatura. Este un mare risc, mai ales cind scrii un roman. Daca esti poet, riscul se imparte la numarul de poezii. Pentru proza, trebuie lucrat foarte mult, iar femeile au mai putin timp decit barbatii, ele au in grija si familia, copilul, sotul. Scrisul este o meserie care a fost practicata mult mai mult de catre barbati. Dar in prezent, majoritatea cititorilor sint femei si exista din ce in ce mai multe scriitoare, e adevarat, de tot felul de literaturi. Spre exemplu, este o literatura roz, specific feminina, care, de altfel, se si vinde foarte bine.
Gabriela GLAVAN, ianuarie 2009, in Dilemateca
Dimineata pierduta este un roman al timpului pierdut si regasit, asa cum este si un text literar in care senzatia vietii transforma deplin experienta lecturii. Cititorul, mut si el, ca o fotografie de altadata, devine implicit martor si initiat in labirintul memoriei.
Gabriela ADAMESTEANU in interviu cu Daniel CRISTEA-ENACHE, ian-feb 2009, in Viata Romaneasca
Cartile mele se preteaza si la alibiurile regimului comunist si la probele acuzatoare, daca cineva vrea sa le utilizeze in sprijinul propriilor teorii. Dar nu aceasta a fost intentia mea. De pilda in Dimineata pierduta eu am vrut sa scriu “ceva” despre batrinetea in saracie, despre boala si moarte.
Serban AXINTE, 22-28 ianuarie 2009, in Observator cultural
Romanul Dimineata pierduta ramine una dintre cele mai importante realizari ale genului din perioada comunista si postcomunista. Ne apare ca fiind romanul mai multor epoci, corespunzatoare perioadelor de timp evocate, la care se adauga si vremurile de astazi, pentru ca din aceasta scriere ampla se desprinde un anumit sens al istoriei ce nu-si poate pierde valabilitatea, indiferent de tipul de societate care caracterizeaza, la un moment dat, o natiune.
Horia GARBEA, 17 noiembrie 2008, in Saptamana financiara
Dimineata pierduta este un roman care are deopotriva virtutiile literaturii de calitate si darul de a fi cuceritor pentru un public divers.
Paul CERNAT, 16-22 octombrie 2008, in Observator cultural
Cum recunosti un mare scriitor? Ei bine, il recunosti atunci cind, recitindu-l, senzatia de real a universului sau devine mai intensa decit realitatea inconjuratoare, cind devine realitatea ta, in care simti mereu nevoia sa revii, pentru a nu o lasa sa treaca. Atunci cind ai senzatia ca nu literatura lui „imita“ viata, ci viata e ca-n literatura lui. Si cind simti, in scris, acea gravitate generoasa, capabila sa inteleaga, pina in cele mai intime straturi, conditia noastra precara, dar sublima in vulnerabilitatea ei, conditia fiintei confruntate cu alterarea, cu imbatrinirea, cu moartea. Dotata cu senzori extrem de fini ai realului si ai umanului, Gabriela Adamesteanu este, fara doar si poate, un asemenea scriitor.
Gabriela ADAMESTEANU in dialog cu Doris MIRONESCU, 11-17 octombrie 2008, in Suplimentul de cultura
Daca iti iubesti personajele, le omori. Ceea ce am observat in general e ca, in momentul in care iti iubesti un personaj, il vei face artificial. Nu imi urasc personajele, daca ele ies insa odioase... Eu speram ca nu ies asa de rau. Se vorbeste in legatura cu cartile mele despre cruzime, in schimb eu simt ca trebuie sa iau distanta fata de personaje.
Doris MIRONESCU, 11-17 octombrie 2008, in Suplimentul de cultura
In lumea Gabrielei Adamesteanu, scriitorii sint mult mai rari, lumea este mult mai asezata. In acelasi timp, e una care poate sa ofere o multime de surprize cititorului, in sensul ca focalizeaza interesul acestuia pe un anumit personaj si apoi pe altul si apoi inapoi.
Gabriela ADAMESTEANU in dialog cu Andra ROTARU, 11 iulie 2010, pe agentiadecarte.ro
Dimineata pierduta este, poate, cel mai bun roman al meu, de pina la Provizorat, si are un personaj foarte charismatic, pe Vica Delca. Dar a ramas intiparit in memorie si datorita spectacolului realizat de Catalina Buzoianu la Teatrul Bulandra, in decembrie 1986, cu o distributie de mari actor, care s-a jucat cu casa inchisa timp de trei ani. Dimineata pierduta s-a clasicizat, se traduce in fiecare an in alte tari, apar noi interpretari critice. Intr-un fel, cred eu, a umbrit tot restul operei mele, dar asta este pretul succesului, nu pot sa ma pling.
| 1 |
Lucian Dan Teodorovici, Gabriela Adamesteanu, Dan Lungu
Ultimele aparitii
Dimineata pierduta este o nemaipomenita mostra a unei scriituri dense si polifonice care sintetizeaza, prin intermediul unor destine individuale, aproape un secol de istorie colectiva. Citeva ore din viata Vicai ne fac sa retraim, cu cuvintele acestei batrine, dar si cu cuvintele celor pe linga care a stat, celor pe care i-a servit, momente cruciale din trecutul Romaniei, «tulburarile care au zguduit tara»: peripetiile intrarii in primul razboi mondial, nedreptatile si greutatile vietii sociale si politice, exilul in Occident al celor care incearca sa scape de grijile vietii de zi cu zi... Si nu e vorba numai despre istoria unei tari anume, ci si despre istoria relatiilor umane in functionarea lor complicat si amuzant decorticata cu ajutorul unei tehnici literare perfect stapinita. Autoarea reuseste sa combine constructia estetica si sensul Istoriei; prin aceasta, sub pana ei, romanul este un demn succesor al epopeii.
