|
|
 |
Prefata de Sanda Cordos
„Din viata si din cultura, din intimplarile terne ale uneia si din lipsa de evenimente pasionale a celeilalte, Cosasu stie sa faca un singur spectacol, continuu si scinteietor. Cosasu are harul frazei ce nu seamana cu a nimanui, un har pe care nu-l ocroteste, nu-l cruta, nu-l divinizeaza si nu-l rasfata, dindu-i dimpotriva mereu si mereu ceva de facut, ceva de lucru, nesuportind sa-l vada stind degeaba, intr-un dulce si binemeritat repaus. E un har special.
Cine sa fi scris aceasta pagina decit exact si numai acela care a scris-o? Cine ar putea sa-l inlocuiasca si sa o inlocuiasca? E bine sa ne gindim si la astfel de lucruri «simple» cind citim. Se intimpla sa fie chiar lucrurile decisive.” (Lucian Raicu)
„Descendenta filiala poate fi descoperita nu doar in interesul pentru cotidian si «fleac» ori in simtul umorului, ci si in acuitatea caragialianului «simt enorm si vaz monstruos». Cu aceasta acuitate, Radu Cosasu isi investigheaza ritmurile schimbatoare ale trupului, vulnerabilitatea, traseul sinuos al iubirii, conditia de citadin si cea de necredincios si, cu o participare speciala, trecutul. Apar mai cu seama in Povesti pentru a-mi imblinzi iubita rememorari necrutatoare. Eliberat de supunerea la dogma si revolutie, dezlegat de povara propriului entuziasm, dezvaluind un eu autentic, dilematic, nevrotic si nuantat (ce nu renunta insa nicidecum la umor), Radu Cosasu devine specialist in «doloradiografii», unele dintre cele mai rezistente radiografii artistice ale literaturii romane postbelice.” (Sanda Cordos)
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Radu Cosasu
Opere II. O vietuire cu Stan si Bran, Sonatine
|
|
|
|
Ultimele aparitii
