
|
|
 |
| Mihaela SPINEANU, noiembrie 2007, in Elle |
De un rafinament si o subtilitate incintatoare, romanul lui Boll trateaza, cu un cinism si un umor incintator, problemele sensibile ale Germaniei fasciste. Nici pe de parte o cronica istorica, romanul este de fapt povestea unui artist indragostit care «face colectie de anumite momente». Este un personaj care merita fiecare minut din timpul nostru si fiecare fila din romanul pe care i-l consacra Heinrich Boll. |
|
| Alexandra RUSU, 24 septembrie 2007, in Evenimentul zilei |
Ce face de fapt un clovn? Observa absurditatile cotidiene, isi aduna observatiile, le amplifica si scoate din ele esenta, dar – atentie – cu un alt factor decit cel cu care a amplificat. Aici – si nu numai aici – e genial Heinrich Boll, pentru ca te face sa intelegi ca viata si arta unui clovn sint un joc de lentile, in care totul e sa nu pierzi inocenta privirii din spatele lor. |
|
| Bogdan CIUBUC, 23 august 2007, in Capital |
Exista, in paralel, mai multe micro-romane suprapuse in Opiniile unui clovn - cel al familiei, al unei mame monstruoase, de o zgircenie patologica, al unui tata bogat si incapabil de daruire si al unei surori adolescente trimise la moarte in ultimele luni ale razboiului, pe frontul de Vest. Mai exista un extraordinar roman de dragoste, al iubirii pentru o singura femeie, Marie, careia i se dedica poate cele mai frumoase pagini, pline de o nostalgie amara; e aici ceva care aduce aminte de Lolita lui Vladimir Nabokov, cu acel amestec de pasiune amoroasa, gelozie si atentie obsesiva pentru gesturile cele mai marunte ale iubitei deja pierdute. Si, peste toate, arcuit peste toate micile povesti care compun cartea, este romanul lui Hans Schnier. |
|
| Ana-Maria ONISEI, 1-7 septembrie 2007, in Suplimentul de cultura |
La fel ca Gunter Grass, Heinrich Boll face din trecutul Germaniei subiectul suprem al operei sale, «decojind» straturile unei istorii zbuciumate, vinovate si, mai ales, cumva neincheiate. Metafora cartii, clovnul, este pariul unei constiinte individuale, dar si personificarea asumata a unei constiinte colective. Imaginea care predomina (daca nu, mai bine spus, domina) in Opiniile unui clovn e aceea a unei constiinte incarcate, in mijlocul haosului generalizat. Daca toata lumea spune ca omul este poligam, clovnul nostru, Hans Schnier, spune ca tocmai de aceea el este monogam; daca toti cred in canoanele catolice, dar si in razbunari ideologice, el se complace intro indolenta aseptica...; daca toti par a uita, el refuza in ruptul capului so faca, ba chiar le reaminteste - cum altfel decit ca o voce a constiintei? - celor din jur ca nar trebui so faca. |
|
| Ana-Maria ONISEI, 1-7 septembrie 2007, in Suplimentul de cultura |
Imaginea care predomina (daca nu, mai bine spus, domina) in Opiniile unui clovn e aceea a unei constiinte incarcate, in mijlocul haosului generalizat. Daca toata lumea spune ca omul este poligam, clovnul nostru, Hans Schnier, spune ca tocmai de aceea el este monogam; daca toti cred in canoanele catolice, dar si in razbunari ideologice, el se complace intr-o indolenta aseptica...; daca toti par a uita, el refuza s-o faca, ba chiar le reaminteste – cum altfel decit ca o voce a constiintei? - celor din jur ca n-ar trebui s-o faca. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
 |
|

|
|
|
|
|
|
|
|
|
Heinrich Boll
Partida de biliard de la ora noua si jumatate
|
|
|
|