
|
|
 |
| Gabriela MIHALACHE, 8 februarie 2006, Ziua |
Sinologul Peter Kien, personajul romanului Orbirea al lui Elias Canetti este una din acele fapturi care pot trece zilnic pe linga noi, fara nici o urmare. Daca aventura sa in fictiune este o Odisee cotidiana, cu furtuni pe mare, sirene inselatoare, coboriri in infern si petitori vicleni ai Penelopei sale (suprema puritate a constiintei), orice iesire din acest spatiu imaginar il transforma pe savant intr-o biata, mortificata creatura de muzeu. Fiind un maestru al civilizatiei chineze, cel mai mare in viata, dupa cum singur se defineste, el vede lumea prin prisma unor coduri straine materiei ce pulseaza la tot pasul, iar experientele sale se prefac in eprubeta alchimistului, in care se intilnesc titluri diverse de carti, fuste albastre bine apretate sau siruri lungi de pantaloni. Si cum totul are valoare de semn, pentru Kien nu exista detaliu intimplator – mintea sa este peretele imaculat pe care niste miini abile proiecteaza un spectacol de umbre. |
|
| Simona SORA, 6 august 2004, Dilema veche |
O carte care ar trebui reeditata o data la cinci ani si citita macar o data pe an. |
|
| Patricia DUMESCU, , Orizont, 20 august |
Primul cuvint care se vrea cu disperare articulat in legatura cu Orbirea este «nebunie» - o lume ludica, amintind intr-un fel de Bulgakov, in care totul poate exista, in care totul de fapt exista: carti care sint duse la plimbare, pitici aparent nevinovati, dar care tintesc spre nebunia lumii, femei cinstite seduse de negustori sagalnici, ginecologi deveniti psihiatri - si deasupra tuturor un modest profesor sinolog, care traieste pentru si prin cartile lui. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
 |
|

|
|
|
|
|
|
|
|
|
Elias Canetti
Orbirea. Editie noua
|
|
|
|