 |
| Florin IRIMIA, numarul 31, 2010, in Noua literatura |
 A fost odata un roman, Pamintul apelor pe numele lui, care l-a facut celebru pe Swift. Desi nu i-a adus Bookerul (cistigat ulterior pentru Last Orders, tradus tot la Polirom ca Ultima comanda), i-a adus, fara indoiala, recunoasterea internationala si pe buna dreptate. O combinatie de istorie si fictiune, sau mai bine zis un exemplu de cum istoria se preface in fictiune (si viceversa), Pamintul apelor este varianta britanica a Veacului de singuratate marquesian in care Macondo a devenit nu un oras, ci un intreg tinut, cel al Mlastinilor, un teritoriu aproape ireal, incert, ambivalent, nici numai apa, dar nici numai pamint, unde oamenii traiesc, sau isi impun sa traiasca mereu la granita dintre verosimil si neverosimil, dintre mit si realitate, dintre fapt si fantezie, pentru a face mai usor fata melancoliei si sentimentului general ca sint prea mici pentru ce li s-a intimplat altora, istorisiri, istorii, Istorie. |
|
| Bogdan ROMANIUC, 7-13 martie 2009, in Suplimentul de cultura |
| Roman al originilor si roman al apelor, cartea lui Graham Swift este o opera remarcabila, care se prezinta sub forma unui puzzle urias, deloc usor de descifrat. |
|
| Rodica GRIGORE, 3 decembrie 2010, in Cultura |
| Pamintul apelor este romanul care-i aduce lui Graham Swift consacrarea in spatiul literar britanic – si nu numai – atit prin tematica, modalitatea de rezolvare a conflictelor si strategiile narative utilizate (care demonstreaza arta autorului de a se folosi de o parte a modalitatilor specifice de expresie ale realismului magic, dar de a le trata sensibil diferit), cit si prin succesul pe care l-a avut versiunea cinematografica a cartii, cu Jeremy Irons in rolul principal. |
|
| Alina PURCARU, 13 februarie 2009, in Cotidianul |
| Prozatorul nu se mai teme de pacatul emotiei, un mai cauta refugiu in cinism, nu-si mai salveaza morga refuzindu-si subiectivitatea alunecoasa si confesiunea, chiar lacrimogena. Dimpotriva, mizeaza pe toate aceste valori “lichide” ca unul care s-a convins ca irationalitatea si-a taiat de fiecare data albie catre miezul evenimentelor, chiar daca povestitorii care au compilat marea istorie au ales s-o ignore. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
Ultimele aparitii
