|
|
 |
| Bogdan BARBU, mai 2008, in Dilematica |
 Cartea – care beneficiaza si de o prefata de buna calitate, scrisa de Daniel Daianu – ramine una extrem de interesanta si utila, oferind o sumedenie de informatii despre mecanismele actuale ale globalizarii. |
|
| Alexandru MATEI, iunie 2007, Dilemateca |
| Dincolo de pofta de munca pe care acesta carte o naste imadiat in cititor, exista cel putin doua directii de refletie pe care lectura ei le deschide: problema traditiei si cea a stiintelor umane. In prima chestiune, raspunsul lui Friedman este unul ultraliberal: valoarea unei culturi este data de competitivitatea ei pe platforma pamintului plat. In cea de-a doua, ramine de vazut daca nu cumva incurajarea consumului frenetic in societatile dezvoltate nu va plati pretul imens al involutiei elitei stiintifice si, in consecinta, a scaderii gradului lor de inventivitate. Friedman constata ca, in ciuda elanului asiatic din ultimii ani, cei care fac istoria sint inca americanii. Dar oare pentru cit timp? |
|
| Alexandru MATEI, iunie 2007, Idei in dialog |
| Jurnalistul american dovedeste nu o vointa artistica, ci una de cunoastere si de solidaritate intru cunoastere. Si nu conteaza, asadar, daca si-o manifesta prin apelul la concepte sau la informatie, la o stiinta sau alta, la o anumita traditie. Dincolo de optiuni ideologice, unele asumate – cele culturaliste –, altele nu – un americanocentrism disimulat, dar cu atit mai perceptibil –, cartea lui Thomas Friedman pune pe ginduri cititorul nu in calitatea lui eventuala de persoana publica cu o anumita activitate specializata, ci pur si simplu ca om al inceputului de secol XXI afiliat unei singure traditii explicit europene: cea a indoielii. |
|
| Ioan T. MORAR, 8-14 august 2007, Academia Catavencu |
| Ceea ce e surprinzator la Friedman e usurinta cu care sintetizeaza ideile, farmecul de povestitor si finetea de eseist. Autorul nu este doar un analist al globalizarii, ci si un sintezist, o specie care la noi inca nu s-a dezvoltat. Nu va speriati, nu e o carte plictisitoare, in ciuda dimensiunilor ei, pentru ca, la toate calitatile despre care am vorbit mai sus, se adauga si un umor foarte fin. |
|
| Mihai IOVANEL, 31 martie 2007, Gindul |
| Friedman, jurnalist la New York Times, a primit de trei ori Premiul Pulitzer. Pamintul este plat este cel mai recent best-seller al lui (editia originala e din 2005): informatia e deci la zi. Cartea e despre globalizare si despre consecintele ei socio-politice-culturale. Dat fiind ca Pamintul a ajuns plat ca o farfurie, Friedman ne comunica meniurile care o vor umple in secolul ce a luat startul acum citiva ani. Chiar si cei carora li se rupe de lucruri d-astea pot ciuguli de aici informatii importante, interesante etc. |
|
| Tesu SOLOMOVICI, 25/26 august 2007, in Ziua |
| Desemnat drept unul cei mai de seama lideri de opinie ai Statelor Unite, Thomas L. Friedman decripteaza taine si pune, primul, reflectoare in interiorul mecanismelor tehnologiei, afacerilor si politicii acestei lumi noi. Inceputul acestui secol va ramine in istorie, crede jurnalistul american, nu prin conflictele militare care l-au insingerat si nici prin evenimentele politice care au scuturat planeta, ci prin patrunderea umanitatii intr-o noua etapa a globalizarii: «aplatizarea Pamintului». |
|
| Alexandru MATEI, 22 martie 2007, Romania libera |
| Pamintul este plat este o carte a unui mare jurnalist american, Thomas L. Friedman, triplu recompensat cu premiul Pulitzer si cu Business Book of the Year Award in 2005 chiar pentru acest volum. Cum adica pamintul este plat? Pai e, pentru ca-l poti parcurge in citeva ore dintr-o parte in alta. E pentru ca e globalizat. Friedman e un proglobalist care nu militeaza pentru o globalizarea heirupista. Conceptul propus de el e cel de glocalizare. |
|
| Alexandru MATEI, 18-20 decembrie 2007, in 22 |
| Foarte bun cunoscator al evolutiei economice si culturale a Asiei Orientale, desi fara baze teoretice aparente, Friedman demostreaza ca bunastarea indivizilor depinde de constientizarea aplatizarii pamintului si de actionarea in consecinta. Friedman aduce o critica surprinzatoare sistemului de invatamint american si mai ales societatii americane care nu mai incurajeaza deloc orientarea profesionala catre stiintele exacte, motorul evolutiei in competitia pentru fericire sociala. |
|
| Emma Ban, 15 octombrie 2007, pe blog.metropolis.ro |
| Autorul cartii Pamintul este plat si-a permis o licenta in alegerea titlului tocmai pentru a sublinia importanta tuturor proceselor desfasurate in spatiul global (si care, adunate dau nastere, fenomenului aplatizator). El pune accent pe actuala etapa a globalizarii – aplatizarea, incercind sa explice printr-o «factologie demonstrativa abundenta» ce inseamna, ce a determinat-o si ce efecte are. «...Si in vreme ce forta dinamica a globalizarii 1.0 era globalizarea tarilor, iar forta dinamica a Globalizarii 2.0 era globalizarea companiilor, Globalizarea 3.0 este caracterizata de o forta care ii asigura unicitate si anume puterea nou-descoperita a indivizilor de a colabora si de a concura pe plan global». Asadar, se trece de la o viziune holista in care oamenii puteau influenta mersul lucrurilor, ca grup, la un individualism metodologic care plaseaza individul in centrul fiecarui proces contribuind la desfasurarea lui prin simtire, ratiune, putere/capacitate de discernere, de a asimila informatii si deci capacitatea de a cunoaste. Pentru cele din urma elemente este esentiala interconectarea – factor determinant pentru evolutia societatii in care traim. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Thomas L. Friedman
Lexus si maslinul
|
|
|
|
Ultimele aparitii
