 |
| Alina Purcaru, 27 aprilie 2010, in Corso |
Ernest e un scriitor certat cu propriul trecut, care pina la 70 de ani n-a publicat nimic. Irena e femeia care are grija de el, o evreica simpla, necultivata, cu mult mai tinara. Romanul este povestea apropierii dintre cei doi, care se face incet-incet, prin gesturi care par ca nu inseamna mare lucru, dar care, de fapt, ii pun pe fiecare in parte sa-si rascoleasca trecutul si sa gaseasca, unul prin altul, tot ce e mai delicat, mai nobil si mai generos. Avem poveste pura, fara artificii de stil, si in subtext, o meditatie in cuvinte simple despre vina si durere, despre violenta si scris, timp si dragoste. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
 |
|