|
|
 |
| Florin IRIMIA, ianuarie 2008, in Dilemateca |
 Forta prozei lui Ian McEwan nu rezida insa doar in surprinderea – magistrala, de altfel – a felului in care personajele sale isi fac cunoscute gindurile si starile sufletesti cele mai intime dintr-o situatie sau alta. Dincolo de acestea se afla capacitatea lui McEwan de a reda in cuvinte acel sentiment, fatalmente retrospectiv, de regret – surd, difuz, dar nu mai putin dureros – tinind de o constientizare ce vine mereu prea tirziu, atunci cind nu se mai poate face nimic pentru a indrepta lucrurile. |
|
| Cristina CHEVERESAN, februarie 2008, in Noua literatura |
| Pe plaja Chesil se vorbeste despre drama cu zimbetul inghetat pe buze. Mai mult, se vorbeste in structuri construite cu grija. Nimic de prisos, nimic derizoriu. Exprimarile lui McEwan ating prin claritate, adecvare, usurinta, scopul fiind «de a crea detasare si ironie fara a exagera cu nici una». |
|
| Catalin TOLONTAN, decembrie 2007, pe www.tolo.ro |
| McEwan stie cum isi alcatuiesc retroactiv cuplurile harti mentale si geografice, tu ce faceai in ’89 la Revolutie?, iti dai seama ca am trecut unul pe linga altul la concertul lui Pink Floyd?, stie cum creste furia in oamenii carora «le fusese teama sa se contrazica vreodata» si cum se escaladeaza argumentele de la sex, la sentimente, la nevoi si la bani. Nu stim cum arata «semitacerea sociabila», despre care vorbeste McEwan, in 1962. Dar stim cum arata azi. Pentru ca «iubirea si rabdarea stau rar impreuna» si o discutie despre asta nu e niciodata usoara. O asemenea discutie nu e niciodata usoara, probabil ca asa suna fraza-cheie a cartii. |
|
| Lavinia ROGOJINA, 9 decembrie 2010, in Echinox |
| Cind vine vorba de scriitura lui McEwan nu poti avea certitudini decit la sfirsitul romanului sau poate nici atunci. Daca ar trebuie sa vorbesc totusi despre o posibila reteta scriitoriceasca in romanele sale as alege-o pe cea a devoalarii treptate sau neasteptate a unui secret sau a unor elemente care ramin necunoscute in naratiune.
In ultimul roman publicat la noi, Pe plaja Chesil, McEwan continua cumva povestea si au trait fericiti pina la adinci batrineti, prezentind noaptea nuntii si stingacia mirilor care ajung sa rateze actul sexual. Punct in care incep dinamitarea relatiei si reprosurile interminabile dintre cei doi. Romanul Pe plaja Chesil este plasat intr-o perioada istorica in care tabuurile ii impiedicau pe cei mai multi sa comunice deschis cu partenerul, de unde si reactia amuzata a cititorului atunci cind vine vorba despre naivitatea personajelor. |
|
| Rodica GRIGORE, 8 mai 2008, in Clutura |
| Pe plaja lui Chesil reprezinta, fara indoiala, inca un excelent exemplu al artei lui McEwan de a explora, intotdeauna pina la capat, teritoriul acelor amanunte pe care, de cele mai multe ori, e mai usor sa le lasam nerostite cu glas tare, tarimul lucrurilor pe care e mai usor doar sa le doresti decit sa le ceri sau sa incerci sa le obtii. |
|
| Bogdan CIUBUC, 6 decembrie 2007, in Capital |
| A citi o carte atit de minutios construita cum este Pe plaja Chesil ca pe un studiu al unei epoci de tranzitie a normelor sexualitatii inseamna, cu siguranta, sa adopti o perspectiva incompleta. Desigur, e vorba si de sex, dar, intre relatarea unei prime nopti conjugale ratate si flash-back-urile care reconstruiesc povestea de familie a celor doua personaje, acesta este mai ales un roman despre (ne)intelegere, despre cum mai ales ceea ce nu se spune poate distruge nu una, ci doua vieti. Nu ratarea primului act fizic – si, la limita, incompatibilitatea sexuala a celor doi eroi – e ceea ce rupe definitiv relatia dintre Florence si Edward, ci discutia ulterioara, de pe plaja, incarcata de o tensiune insuportabila. McEwan stie ca nimeni altul sa concentreze, in limitele unui singur eveniment (o singura seara, un singur cuplu, doua-trei scene) contradictiile unei intregi epoci. Exista cel putin trei paliere pe care poate fi citit romanul, de la panorama sociala a Marii Britanii in anii dezintegrarii imperiului sau colonial, criza Partidului Conservator, militantismele antinucleare (si prosovietice), erodarea rapida a distinctiilor sociale de clasa pina la anticiparea unui deceniu revolutionar. |
|
| Ciprian MACESARU, 4-10 ianuarie 2008, in Sapte Seri |
| Doi tineri englezi care se iubesc foarte mult, Florence si Edward, isi petrec noaptea nuntii intr-un han in stil georgian, pe plaja Chesil. Ea, violonista, provenind dintr-o familie instarita, indragostita de muzica clasica; el, istoric, dintr-o familie destul de saraca, iubitor de rock’roll. Inceputul anilor ’60. Bun pretext pentru a vorbi despre lupta mentalitatilor. Revolutia sexuala era inca destul de departe. |
|
| Ioan T. MORAR, 28 noiembrie-5 decem, in Academia Catavencu |
| Ian McEwan e un scriitor profesionist care, si-n aceasta carte, demonstreaza ca, de la un anumit nivel in sus, nu ai cum sa dai rateuri. Bine articulata, povestea se intinde, de fapt, pe citeva ore, de la plecarea mirilor pina la despartirea lor furtunoasa si irevocabila. Mica bijuterie stilistica a lui Ian McEwan confirma, inca o data, un scriitor care nu insala asteptarile. |
|
| , 25 august 2011, Pe HypeStreet.ro |
| Cartea lui Ian McEwan pare lucrata miniaturial. Nu din cauza dimensiunilor reduse, ci datorita liniilor delicate, a scenelor impregnate de o vaga melancolie, a dramei spusa intr-o tonalitate joasa, aproape asonor. Premisa este una care te poate face sa crezi ca te afli in fata unei scurte povestioare psihologice, insa capacitatea de sinteza a lui McEwan este aproape muzicala. |
|
| Alexandra OLIVOTTO, 21 noiembrie 2007, in Cotidianul |
| McEwan nu putea nici sa conceapa si nici sa finalizeze acest roman uitind sa faca ce stie mai bine sa faca: analiza psihologica. In Pe plaja Chesil isi pune talentul de disectie, de fin observator si de acumulator de nuante sa joace la triplu. O data, din perspectiva naratorului, ironic si caustic in modul in care inregistreaza anumite amanunte fara nici un fel de perdea. Iata-l, de pilda, descriind efectele masturbarii in conjunctie cu apetenta pentru studiu: «Cit de extraordinar era acest simplu fapt: o lingura plina de produs obtinut manual din propriul corp reusea sa-i usureze instantaneu mintea de povara, ca sa se poata apoi concentra, cu forte noi, asupra hotaririi de care daduse dovada Nelson in batalia din Golful Aboukir». Fireste, o unica perspectiva, fie ea si omniscienta, nu-i pe masura ventrilochismului lui Ian McEwan, care prefera sa exerseze si punctul de vedere al sexului slab, si pe acela al sexului tare. Perspectiva lui Florence ii ofera posibilitatea de a descrie frigiditatea din punctul de sorginte, in momentul in care evoca una dintre primele secvente ale intimitatii celor doi: «Si-a tinut mina acolo cit de mult a putut, pina cind a simtit ca ceva se agita si apoi se intareste sub flanelul cenusiu al pantalonilor lui. Parca daduse peste o creatura vie, alta decit Edward al ei – si se retrasese cu scirba». |
|
 | | 1 | 2 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Saul Bellow, Ian McEwan, Jose Saramago, Ioan Petru Culianu
Pachet promotional Top 10 + (13-16)
|
|
|
|
Ultimele aparitii
