 |
| Vlad SLAVOIU, iulie 2005, Observator cultural |
 Romanul Veronicai A. Cara e plin de erotism si limbaj erotic, insa autoarea reuseste sa mentina un echilibru si nu ajunge nici o secunda la pornografie imbracata intr-un discurs de prost-gust. De asemenea, ca narator ea nu se implica: nu-si acuza personajele si nici nu le disculpa. Sa punem punct: cartea aceasta nu va deveni probabil unul dintre romanele fundamentale, dar va avea locul ei intre romanele «noului val», iar Veronica A. Cara nu este citusi de putin o inocenta in arta romanului. |
|
| Marius CHIVU, 28 decembrie 2004, Romania literara |
| Veronica A. Cara este unul dintre scriitorii despre care iti dai seama cu usurinta ca scrie cu multa placere. Textul se desfasoara bine, nu e fracturat stilistic, in ciuda structurii compozite, si nici la nivelul coerentei, cu tot caracterul de monolog, adesea aluvionar. Petrecere cu mama este o carte curajoasa, cu o miza peste medie, o naratiune densa, cu multe momente de gratie si cu fragmente memorabile. |
|
| Tania RADU, 21 decembrie 2004, 22 |
| Extrem de potrivit pentru analize sub lupa, scrisul Veronicai A. Cara iti fuge de sub condei. Amestecul de forta naturala si artefact, de jet si proiect la rece, siguranta tuselor asezate viril in pagina in combinatie cu persistenta obsesiilor «rezolvate» psihanalitic, dar, mai ales, inventivitatea cu care intrebuinteaza limbaje, instrumente epice si trimiteri extrem de diferite iti dau vertijuri rar intilnite. |
|
| Paloma POPESCU BLUM, 21 aprilie 2006, Orizont |
| Putini autori lansati in ultima perioada au o mina atit de ferma si dau dovada de la fel de multa tenacitate ca Veronica A. Cara, o prozatoare stapina pe sine, care etaleaza pe sute de pagini o scriitura alba, fara podoabe stilistice, ce emana insa la nivelul intregului forta si vitalitate: romanul Petrecere cu mama, este, in ciuda titlului neutru, o carte cu subiect scandalos, echilibrata insa ca modalitate de tratare. |
|
| Mircea MIHAIES, 18 decembrie 2004, Cotidianul |
| Vitalitatea dezlantuita, temperata doar de-un mare talent de a construi: o evadare-petrecere cu olteni si oltence focosi/focoase. Adica: senzatii tari in cheie psihanalitica, cunoastere desavirsita a mentalitatii omului rural-urban, lacrimi, zimbete si singe! Si, peste toate acestea, o frumoasa poveste de dragoste. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
Ultimele aparitii
