|
|
 |
| Alexandru BUDAC, nr. 69, ianuarie 201, in Dilemateca |
 Barbatii din fictiunile lui Vladimir Nabokov au adesea trasaturi antipatice ori de-a dreptul respingatoare. Dar Timofei Pnin nu se numara printre ei. Imigrantul rus pierdut pe coridoarele Colegiului Waindell se exprima acidulat in engleza si cauta compulsiv camere de inchiriat, sperind ca va gasi un loc unde lectura si somnul, si asa zgircit, nu-i vor fi tulburate. Pnin nu se pricepe la politica. In schimb, are o umbra indaratul inimii. Culoarea ei constituie surpriza acestei povesti, poate cel mai tandru basm scris de Nabokov, tradus admirabil de Mona Antohi. Intreaga mitologie nabokoviana functioneaza aici asemenea vechilor ceasornice diamantine Cartier: percepi miscarea limbilor, nu si mecanismul, intrucit te coplesesc simetriile, buchetul detaliilor, cromatica fantastica, ciclonul istoric si pastisele. |
|
| Radu COSASU, 29 decembrie 2011, in Dilema Veche, nr. 411 |
| Atentie, nabokovieni – citi om mai fi –, a aparut o noua editie a lui Pnin, romanul in care omul a descoperit „junghiul tandretii”. |
|
| Cristian TEODORESCU, 27 ianuarie 2012, in Catavencii |
| Un profesor universitar rus emigrant a ajuns in America. Nu se prea descurca cu engleza si chiar daca la prima vedere pare a se fi acomodat in noua lui tara, trece prin nenumarate incurcaturi, cele mai multe ridicole. Timotei Pnin se straduieste sa faca fata onorabil imprejurarilor, chiar daca incurca trenurile si atunci cind are de tinut vreo conferinta descopera in ultimul moment ca a luat textul alteia. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Vladimir Nabokov
Vorbeste, memorie
|
|
|
|
Ultimele aparitii
