
|
|
 |
| Christian CRACIUN, 10 noiembrie 2003, Litere, Arte, Idei |
O carte la modul propriu cutremuratoare si unica in perimetrul literaturii noastre. Pe linga suferinta personajelor principale, pe linga generozitatea tatalui/autor care scrie cartea (si) pentru ca observatiile sale sa fie eventual de folos altora care trec prin aceasta cumplita experienta, aceasta comparatie ne-a facut mai bine sa intelegem de ce ne desparte un ocean. |
|
| Cristina CHEVERESAN, , Orizont, nr. 2/2004 |
«Portretul lui M» este o dureroasa si profunda «cronica a unei morti anuntate», o proba de imensa vointa pentru un tata pustiit si inteleptit in urma pierderii fiului. Volumul ofera o marturie interna asupra unui caz, dar si un curs de simptomatologie aplicata, folositor oricarui lector nevoit sa dea piept cu un anumit tip de viata. O carte asemanatoare unui «kaddish», o lunga inchinare in fata fortei naturii din om. |
|
| Gabriela GAVRIL, , Timpul, nr. 11/2003 |
Tulburatoarea carte a lui Matei Calinescu este una care trece dincolo de literatura si te face sa simti ca orice comentariu pe marginea sa este, intr-o oarecare masura, neputincios si nelalocul lui. Nu-ti ajung cuvintele pentru a cuprinde frumusetea, lumina ingereasca, bunatatea celui care traieste intr-o lume a sa, prelungindu-si legaturile magice cu copilaria, dupa cum nu poti decit sa ghicesti profunzimea suferintei tatalui care tine acel jurnal, incercind sa inteleaga, sa accepte ceea ce pare un blestem, dar este si un dar minunat, sa depaseasca noptile de insomnie si perioadele de depresie. E greu sa iesi din tiparele gindirii tale, sa renunti la obisnuintele tale, la disocierile facile intre normal si anormal. |
|
| Luminita MARCU, , Evenimentul zilei, simbata 18 octombrie 2003 |
Cartea profesorului Matei Calinescu este de departe cea mai tulburatoare aparitie editoriala a acestui an. Nu stiu daca lumea culturala romaneasca este pregatita sa recepteze asa cum trebuie o carte de o asemenea adincime, nu stiu daca nu cumva, printre atitea rivalitati stupide si certuri provinciale, scriitorii si criticii nostri nu vor trece cu indiferenta pe linga acest eveniment. Pentru ca, mai ales atunci cind este vorba despre autori care au parasit cu multi ani in urma Romania, se manifesta la noi un soi de resentiment, o lipsa de generozitate si de deschidere fata de cei care, de la un moment incolo, au incetat sa mai «manince salam cu soia». |
|
 | | 1 | 2 | 3 | |  |
|
|
 |
|

|
|
|
|
|
|
|
|
|
Matei Calinescu
Mateiu I. Caragiale: recitiri
|
|
|
|