|
|
 |
| Andrei TERIAN, nr. 25, 28 iunie 200, Cultura |
 Bogata eflorescenta epica din Povestea Marelui Brigand nu prolifereaza la intimplare, ci se dezvolta riguros, dupa o «geometrie oculta». De altfel, tematic vorbind, cartea lui Cimpoesu se situeaza la intersectia a trei filiere literare: utopiile vechi si noua, mitul christic si «arta regala» a alchimistilor. Ce ar putea avea in comun toate acestea? Destul de multe, de vreme ce romanul musteste de semnificatii ca un ciorchine copt. |
|
| Horia GARBEA, 9 mai 2007, Jurnalul National |
| Povestea Marelui Brigand este un roman antirealist si mai ales antilucid. El preia din experienta textualista amestecarea autorului si naratorului in text, dar lasind intreaga confuzie, starea vaga, «fuzzy», a personajelor aflate in colcaiala realitatii. O legenda precum cea a Marelui Brigand, oarecum derizorie, devine solubila in constiinta si imaginarul unei comunitati predispuse la vag. Dar personajele traiesc realitatea, iar naratorii surprind ceea ce este frapant in aceste existente reale, chiar daca adunate ele dau o rezultata neclara. De aici interesul pentru «poveste», care la urma urmei caracterizeaza orice proza de calitate si atrage atentia celui care parcurge romanele lui Cimpoesu. |
|
| Daniel CRISTEA-ENACHE, 25 iulie 2007, in Evenimentul zilei |
| La antipodul autorilor care isi gidila publicul, prin exploatarea tuturor cliseelor ce ne fac placere, Petru Cimpoesu ne obliga sa-l urmam in diferite experimente fictionale. Povestea Marelui Brigand, roman oricum masiv, se citeste cu un efort dublu si intr-o stare de concentrare maxima. In locul unei acumulari de fapte si al unei explicatii generale date acesteia, in logica fictiunii realiste, se proiecteaza, intr-o deconcertanta simultaneitate narativa si simbolica, un film aproape suprarealist. «Ce se intimpla, doctore?», ne tot vine sa-l intrebam pe medicul prosector al urbei, care ofera unui motan portii din singele lui. Sau pe matroana de bordel, cu logoreea ei erudita, din care se desprinde proiectul unei Fabrici de Fericire. Sau pe domnul Sarl, cu piramidele lui ce amplifica forta «odica». Ceva, fara indoiala, se intimpla, de vreme ce este trimis tocmai de la Centru un nou judecator de instructie, pentru documentarea, evaluarea si rezolvarea Cazului. Schema narativa ne indeparteaza tot mai mult de miezul intimplarilor, al intimplarii ce ajunge sa ne preocupe, prin filtrul obsesiilor personajelor. Un tinar neobisnuit moare, de mai multe ori. Moare o data si cadavrul ii e gasit fara amprente, fara indicii, chiar fara singe. Dus si depus la morga, isi ia zborul. Se face, pur si simplu, nevazut. Cele patru morti succesive ale aceluiasi personaj pun pe jar autoritatile, care dau din colt in colt pentru a lamuri intortocheata si incredibila istorie. Ceea ce poate fi vazut nu poate fi insa inteles decit prin actionarea unui comutator al viziunii. Iesite la suprafata societatii, personajele fantastice sint, din cauza izbitoarei lor stranietati, ocolite ori respinse cu violenta. Ele se retrag atunci prin diferite cotloane, cufundindu-se in experimente alchimice. Aceste creaturi, care exercita asupra burghezilor din urbe o fascinatie vecina cu groaza, formeaza substructura fantastica a romanului, inundat din adinc de un lichid tulbure, infricosator. «Cine citeste sa inteleaga», isi intituleaza autorul, pe jumatate ironic, penultimul capitol al acestui roman atit de original. |
|
| Daniel CRISTEA-ENACHE, 20 septembrie 2007, in Cultura |
| La antipodul autorilor care isi gidila publicul, prin exploatarea tuturor cliseelor care ne fac placere, acest scriitor pe cit de original, pe atit de dificil ne obliga sa-l urmarim in diferite experimente fictionale, cu trepte alunecoase si trape textuale la tot pasul. Povestea Marelui Brigand se citeste cu un efort dublu si intr-o stare de concentrare maxima, fara nici un moment de respiro. Nu exista vreo diferenta intre capitole, fragmente si scenele derulate in cursul acestora din punctul de vedere al ponderii, al intensitatii ori macar al coloritului epic. Parcurgindu-l insa cu mare atentie vom ajunge, daca nu la o concluzie ferma si univoca, atunci la o grila de interpretare a haosului dintre cele doua coperti. In logica fictiunii realiste se proiecteaza, intr-o simultaneitate narativa si simbolica, un film aproape suprarealist. |
|
| Andrei SIMUT, 19 aprilie 2007, Observator cultural |
| Povestea Marelui Brigand reuseste resuscitarea unei formule aproape uitate azi, ocupind o pozitie singulara si in cadrul prozei lui Cimpoesu, a carui formula se deplaseaza mai accentuat spre realismul asa-zis minimalist, bazat pe o premisa sociologica, pe o comedie a caracterelor si pe radiografierea actualitatii, si cristalizat cel mai bine in mult premiatul roman Simion Liftnicul, dar si in povestirile de debut incluse in Amintiri din provincie. Intre Metopolisul lui Banulescu si Albala lui Balaita se afla Abraxa lui Cimpoesu, oras cu acte de proprietate fictionala in regula, si care merita revizitat oricind. |
|
| Marian Victor BUCIU, 12 decembrie 2005, in Convorbiri literare |
| Maturitatea romancierului devine ireversibila in Povestea Marelui Brigand (2000), cartea care il aduce pe Petru Cimpoesu in zona de interes acut a literaturii. El dovedeste acum ca poate stapini o ampla si elaborata naratiune, din conceptie pina la executia estetica. Cu aceeasi vocatie de narator, in acelasi spatiu provincial, prozatorul evolueaza sub raportul tehnicii si al viziunii asupra fictiunii literare, sincrona paradigmei si epistemei in care emuleaza stralucitor, aceea a iregularului postmodern, a realului ca efect al virtualului, a discursului generator de realitate. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
F.M. Dostoievski, Ian McEwan, George Orwell, Petru Cimpoesu
Pachet promotional Top 10+ (45-48)
|
|
|
|
Ultimele aparitii
