|
|
 |
| Bogdan ROMANIUC, 5-11 ianuarie 2008, in Suplimentul de cultura |
 Cititorul, pe care scriitorul de la ziar si-l cunoaste poate mai bine decit ceilalti scriitori, se recunoaste si se simte reprezentat in aceste texte scurte si ironice. Exista chiar un anumit contract, o promisiune care trebuie respectata in fiecare zi, intre «scriitorul de la pagina 3» si cititorii sai. Scriitorul cu o rubrica permanenta la ziar ajunge poate mai repede la cititorii sai, el are certitudinea si constiinta faptului ca este citit in fiecare zi. «As vrea sa pot asculta gindurile oamenilor», spune scriitorul intr-una din povestirile sale de dimineata, cu titlul «Saracu’, e ala care scrie!». «Deocamdata, pot sa ascult doar gindurile mele. E ca si cum as avea doua minti, una care emite si alta care analizeaza si decide daca ideile ce-o bintuie pe cealalta sint destepte sau cenusii, lipsite de un inteles major. Una seamana, iar alta culege.» Mereu de veghe la granita dintre drama si anecdota, Tudor Octavian este un «romantic ironic», asa cum il numeste Nicolae Manolescu. Povestirile sale sint pline de indivizi obisnuiti, chiar mediocri, pe care autorul ii transpune intr-o adevarata comedie umana, imbibata de sarcasm, de grotesc, de cinism si uneori de absurd. Intocmai precum in scrierile caragialiene, in scurtele povestiri ale lui Tudor Octavian intilnim si latura tragica a comediei. |
|
| Tudor OCTAVIAN in interviu cu Bogdan ROMANIUC, 5-11 ianuarie 2008, in Suplimentul de cultura |
| Mai vreau sa lamuresc ceva: eu nu scriu povestiri pentru ziar pe care le public in carti, ci tocmai povestiri pentru carti pe care le public in ziar! Din sase texte saptaminale, trei sint comentarii generale, trei sint povestiri de sine statatoare. Din fericire, am un soi de ideologie atit de productiva in materie de ironie si de autoironie la subiectele curente ale existentei... Un dobitoc de deputat vorbea de politica mare, intelegind prin asta galagia de la nivel parlamentar si administrativ. Or, exista si o politica mica: politica vietii de zi cu zi. Daca va ginditi bine care e politica din casa dumneavoastra, nu-i asa ca sotia si traiul bun trec pe primul loc? Eu glumesc – ca am devenit liber atunci cind ajuns in casa la mine pe locul 14, chiar si dupa televizor. Dar aceasta politica mica este ceea ce face farmecul civilizatiei. Civilizatia occidentala respecta acest climat politic familial, care are regulile si normele lui. |
|
| Ciprian MACESARU, 4-10 aprilie 2008, in Sapte Seri |
| Povestirile lui Tudor Octavian sint felii dintr-o realitate dureros de exact radiografiata, fise din dosarul medical al pacientului numit Romania. Nu stiu daca lectura acestei carti poate fi una curativa, dar cu siguranta ne ofera o perspectiva lucida, incisiva asupra societatii romanesti. |
|
| ***, 24 ianuarie 2008, TVR1 |
| Tudor Octavian decupeaza din realitate secvente pe linga care ceilalti trec nepasatori. Este un romantic incurabil, delireaza artistic doar la masina de scris, aceeasi masina pe care si-a cumparat-o in 1967, din banii luati pe prima sa carte. Uneori cele mai bune vorbe despre o carte sint chiar in paginile ei. |
|
| Tudor Octavian in interviu cu Andreea ARCHIP, 10-16 martie 2008, in Opinia |
| Textele nu se scriu, creeaza, fac. Textele «se produc». Sint ca niste conserve cu termen de valabilitate diferit, in functie de firma. Banii in jurnalism nu se obtin doar din texte, talentul aduce bani – talentul de a sti sa deschizi usa care trebuie. «Pentru ca se poate» este scuza perfecta atunci cind stii ca nu e vremea judecatii, nu inca. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Tudor Octavian
Alte povestiri la cafeaua de dimineata
|
|
|
|
Ultimele aparitii
