|
|
 |
| Gabrila GLAVAN, decembrie 2010, in Dilemateca |
 Cele zece episoade ale cartii, reunite sub semnul memoriei copilariei si tineretii, isi depas esc cu mult rolul de punti temporale catre momentele semnificative ale biografiei scriitorului. Contemplativ si uneori suprarealist, Miller isi exercita aici deplin simtul ascutit al dramei perpetue in care isi proiecteaza existenta. Desi mizeaza pe nuantele ferme ale naratiunii subiective, scriitorul elaboreaza deopotriva un jurnal, o initiere curajoasa in propriile tenebre si o harta onirica a New York-ului si Parisului. Aparent independente, capitolele graviteaza, de fapt, in jurul nucleului complex al rememorarii, inteleasa ca proces esential in cautarea identitara. Miller e, destul de simplu spus, egal cu sine insusi in toate textele sale. Primavara neagra are rolul de a amplifica traiectoriile de forta intuite in primul Tropic, pregatind in acelasi timp structuri ce vor fi exploatate ulterior. Frumusetea naratiunii consta in amestecul de vis, lirism, disperare si abjectie din care autorul a stiut sa-si dozeze o tonalitate unica, racordata la tensiunile oscilante ale interioritatii sale. |
|
| Codrin Liviu CUTITARU, 5 martie 2011, in Suplimentul de cultura |
| Recent aparutul (la Polirom) roman Primavara neagra/Black Spring, in Seria de autor „Henry Miller”, nu poate fi inteles decit in contextul istoric si cultural in care a fost scris. Miller redacteaza textul, se pare, intre cele doua capodopere pariziene ale sale – Tropicul Cancerului/Tropic of Cancer si Tropicul Capricornului/Tropic of Capricorn, proiectindu-l ca „liantul” lor metaforic. Daca Sartre incearca „sa inteleaga” si „sa-si asume” limitarile libertatii, Miller nici nu le „observa”, experimentind bucuria eliberarii ca pe o lacaniana jouissance. Cele zece episoade ale cartii sint treptele iesirii (franceze) din „corsetul” (american) al apartenentei culturale. De aceea, voi spune ca acest artefact textual – intrucitva de pionierat – al lui Miller isi clarifica (si la acest nivel structural!) natura initiatic-formativa. Autorul-personaj trece – gradual, in „trepte”, cum ar veni – prin „depersonalizare” si „repersonalizare”. La sfirsitul procesului, el e un intelectual (american), poate, instrainat, dar, fara indoiala, un scriitor adevarat. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Henry Miller
Tropicul Cancerului
|
|
|
|
Ultimele aparitii
