 |
| Mihail VAKULOVSKI, iulie 2008, pe tiuk.reea.net |
 Dan Lungu scrie un fel de proza umoristica... serioasa. Textele sint haioase, se citesc cu placere, tematica si problematica sint insa grave, problemele personajelor fiind reale si realiste. Inceputurile si sfirsiturile textelor lui Dan Lungu sint interesante si captivante, ceea ce inseamna ca scriitorul stie foarte bine ce face si cum se face, nu e doar «talentat», ci e un bun meserias, ca sa zic asa. Personajele lui Dan Lungu sint oameni pe care-i poti intilni oricind, oamenii de linga noi, copii, adolescenti, tineri, batrini, fiecare cu viata, aventurile, intimplarile, trairile si gindurile lui, fiecare cu lumea lui interioara, exterioara si sociala. Desi personajele sint dependente de realitatea si socialul care-i tine strins sub carapace, in proza lui Dan Lungu sint foarte importante amanuntele, detaliile, intimitatile. |
|
| Alexandru VAKULOVSKI, iulie 2008, pe tiuk.reea.net |
| Volumul e mai mult decit promitator, el ne arata un prozator veritabil. Cu o lume a sa – care nu difera de realitate. Doar perspectiva este in miscare, reuseste sa treaca peste opacitate. |
|
| Serban AXINTE, 3-9 iulie 2008, in Observator Cultural |
| Proza cu amanuntul, actul de nastere al lui Dan Lungu ca prozator, ramine una dintre cele mai interesante aparitii editoriale ale genului. O carte dinamica, alcatuita din fragmente ce-si disputa in fiecare moment locul privilegiat, acela in care realitatea se desubiectivizeaza, dizolvindu-se in fictiune. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
Ultimele aparitii
