|
|
 |
| Andra ROTARU, 17 mai 2010, in www.agentiadecarte.ro |
 O calatorie in spatii greu accesibile scriitorilor, cu transformari succesive in plan psihic si fizic, ce a dat nastere unuia dintre cele mai originale romane romanesti contemporane. |
|
| Dora PAVEL in interviu cu Andra Rotaru, 17 mai 2010, in www.agentiadecarte.ro |
| S-a spus ca romanele mele de pina acum, Agata murind, Captivul si Pudra, alcatuiesc un triptic tematic si de atmosfera, care ma plaseaza, in viziunea unor critici, in siajul romanului gotic, pe linia unor Edgar Poe sau Kafka. N-as risca sa asum acest termen: «triptic», pentru ca nu garantez ca voi renunta, cel putin in viitorul apropiat, nici macar la accentele asa-zis morbide. Chiar daca voi abandona, sa spunem, tema mortii, ca miza primordiala, un nou roman va fi tot unul al situatiilor-limita, exceptionale, cu rabufnirea pulsiunilor subconstientului, care mie mi se par cele mai fascinante. Am de gind sa scriu si in continuare acelasi tip de roman: romanul de obsesie. |
|
| Mihaela URSA, 12 iulie 2011 , pe Cercul Metacritic |
Doua filoane expresive se intersecteaza in metafora pudrei: cel al mortii si cel al artificiului mastii. Protagonistul, „marele pudrat”, este cel care se ridica (intii la figurat, apoi la propriu), din propria pulbere, din praful si desertaciunea care se aleg, in comentariul ecleziastic, de orice destin omenesc. Pe de alta parte, el este in aceeasi masura „marele actor” purtator de masca, personajul versatil, „care ia mulajul si glasul tau, statura si prestanta ta”, al teatrului celorlalti.
A doua cheie de lectura, oarecum supraimpusa, dar obligatorie, este aceea a scenariului hristic al invierii: personajul Dorei Pavel se trezeste la viata a treia zi dupa moarte, cade de doua ori in genunchi pe strada Bisericii Ortodoxe, parcurgind un drum al crucii invers, coborind o Golgota care nu mai primeste sacrificii, este prima data recunoscut de Gina (femeie nu numai cu numele, dar si proscrisa a lumii celor vii). Pentru Dora Pavel, in Pudra, moartea si invierea au devenit o farsa actoriceasca, iar mintuirea nu se reveleaza decit pentru a fi, in cele din urma, refuzata (pentru ca maxima trezie de la capatul acestei nopti, in plina lumina si la debutul vietii celei noi, este inlocuita cu atipirea, cu recaderea salvatoare in somn). |
|
| Rita CHIRIAN, ianuarie 2011, in Euphorion nr. 1-2 |
| Desigur, ideea reintoarcerii din moarte i-ar fi putut da Dorei Pavel un pretext pentru un thriller destul de facil, care sa-l urmareasca pe Carasiniu prin meandrele reintegrarii sociale si familiale; despartindu-se de aceasta idee-forta – cea mai la indemina –, prozatoarea alege sa joace cartea unei ambiguitati metafizice si fantastice, care are capacitatea de a-i particulariza perspectiva. […] Pudra este nu o dare de seama asupra unui caz clinic, ci o radiografie a solitudinii in moarte, care, poate, are darul de a o transcende si de a o solutiona pe aceea a vietii. […] Un roman care se alatura cartilor notabile ale anului precedent, atit prin cele citeva personaje destul de solid construite, cit si prin tema neobisnuita. Poate si curajul de a aborda o idee cvasifantastica este demn sa pledeze pentru el. |
|
 | | 1 | 2 | 3 | |  |
|
|
|
|
|
|
Ultimele aparitii
