|
|
 |
| , nr. 52, Revista 22 |
 Hermann Kennel stie sa spuna povestea lui Radu Filipescu. Exercitiul lui de demnitate capata forma unui roman nonfiction, in care personajele evolueaza pe o scena, la rindul ei, atent desenata. Recitita astazi, la disparitia violenta a lui Ceausescu, cartea surpinde prin observatiile competente pe care un scriitor strain le poate face despre viata in comunism, fara sa fi trait direct experienta comunismului. |
|
| Vasile Dem. Zamfirescu, aprilie 2010, in Dilemateca |
| Asadar, cit de «tulburat» este Radu Filipescu? Parcurgerea cartii conduce la o concluzie suprinzatoare. Ca si alti disidenti din ultimele doua decenii ale comunismului, R.F. nu este un dezadaptat. El accepta sa devina membru de partid pentru ca stia ca «nu poti promova in nici un post mai important daca nu este membru PCR» si pentru ca in acel moment nu excludea nici varianta de a deveni o personalitate eficienta a establishment-ului. Desi nu renunta la convingerile sale in timpul durelor interogatorii de Securitate, R.F. ramine flexibil, nedorind sa se expuna inutil prin provocarea tortionarilor. In unele momente cedeaza, in altele, dupa ce a fost batut, accepta sa joace «teatru», pentru a nu risca sa fie suprimat. Nici urma de curajul «nebun» al unui Gh. Magureanu, coleg de puscarie politica la Aiud, care nu rata nici un prilej de a-I sfida pe tortionari si sistemul pe care-l reprezentau. Rezultatul era o minima eficienta sociala si o maxima expunere personala. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Emil Brumaru
Cersetorul de cafea
|
|
|
|
Ultimele aparitii
