|
|
 |
| Adela GRECEANU, septembrie 2007, in Harper’s Bazar |
 Romanul lui Dan Lungu, Raiul gainilor, are o structura ingenioasa. Povestea e in alta parte, nu in spectaculos, nici in strident. Povestea e in viata de zi cu zi, iar banalul devine spectacol. Iata pronosticul lui: «Cred intr-un puternic trend estic care se va impune pe piata de carte occidentala, trend din care Romania nu va lipsi. Mizerabilismul, bizareria, cinismul, absurdul, exotismul, umorul de toate culorile sint ingrediente ale noii literaturi din Est». |
|
| Alexandre FILLON, noiembrie 2005 , in Lire, preluat de Noua literatura |
| Purtind subtitlul «Fals roman de zvonuri si mistere», cartea Raiul gainilor trebuie urgent descoperita, cu toate ca nu a obtinut o parere unanima din partea criticilor. Acest prim roman al lui Dan Lungu, plin de umor, spune multe despre Romania de ieri si de astazi. |
|
| Silviu GONGONEA, februarie 2008, in Scrisul Romanesc |
| Desi ar putea parea atins de deja vu, cu destule aspecte prea la vedere din contingentul, sa zicem, marunt, universul lui Dan Lungu din Raiul gainilor are destula vitalitate sa ne convinga ca, pe de o parte, se vine in continuarea unei mari scoli, pe care am putea-o recunoaste ca fiind realista, iar pe de alta, ca anumite imprejurari istorice, de care uneori ezitam sa amintim – de aici poate si o anumita doza de absurd –, sint departe de a-si fi epuizat rezervorul ofertelor. |
|
| Ilma RAKUSA, decembrie 2007, pe www.residenzverlag.at |
| Raiul gainilor este un roman in care confuziile postcomuniste se transforma intr-un «fantastic-grotesc» conturat de discutiile personajelor, parca ireale (ilogice), de domeniul fantasticului. Obiceiul preferat al romanului de a birfi cu vecinul creeaza paradoxuri. Dan Lungu a lasat personajele sale sa fabuleze vehement, sa minta grosolan si sa injure, insa nu intr-un mod deocheat. Acestea au fost aranjate in principiu dupa «anecdotele» spuse, care sint, se pare, un rezultat al scolii comuniste. Intimplarile romanului sint privite cu o oarecare amaraciune. Este o carte plina de cheful de a fabula; un drum al romanilor intre trecut si viitor, prezentat tot asa glumet precum intreg contextul creat de autor. |
|
| Evelyn GRILL, decembrie 2007, pe www.residenzverlag.at |
| Acest roman nu il voi citi doar o data. El reprezinta o imagine de ansamblu a provinciei prezentate intr-o maniera de inalta arta literara. Este o dovada de literatura adevarata. Savuros! Felicitari! Prin acest autor aveti intr-adevar un bun minuitor al cuvintelor in proza romaneasca. |
|
| Dan LUNGU in interviu cu Iolanda MALAMEN, 4 octombrie 2008, in Ziua |
| Raiul gainilor a venit pur si simplu. Fara premeditare, fara sperante. Pe vremea cind l-am scris, intr-o stare de euforie, la Botosani, stiam ca e aproape imposibil de publicat, ca nimeni nu e interesat de literatura tinerilor. Sansa numita “Ego. Proza”, cea care a schimbat fata literaturii actuale in Romania, a venit mai tirziu. |
|
| Dan LUNGU in interviu cu Lucian VELEA, 26 martie 2008, in blog.citatepedia.ro |
| In mintea mea, tema principala e relatia cu trecutul. Numai ca Raiul gainilor urmareste raportarea colectiva, in timp ce in Sint o baba comunista! este focalizat un caz individual si, in plus, sint urmarite mecanismele nostalgiilor paradoxale vizavi de totalitarism. Apoi: primul roman are ca principiu de constructie «spatiul», iar al doilea, «timpul» (sub forma individuala – biografia, sub forma colectiva – istoria). De aici o anumita complementaritate intre cele doua carti. |
|
| Dan LUNGU in interviu cu Cezar Paul-BADESCU, 25 iunie 2008, in Adevarul literar si artistic |
| Unii cititori au fost atrasi tocmai de faptul ca e vorba de o realitate foarte locala, romaneasca – isi satisfac astfel impulsul de a cunoaste alte lumi, de a explora alteritatea. Altii mi-au spus ca e atit de local si atit de adinc sondat acest specific, incit capata un aer de universalitate, se ajunge la fenomene general umane. Alti cititori mi-au marturisit cu mina pe inima ca, in fond, e o carte despre Franta, ca exact la fel se intimpla si la ei lucrurile pe o strada, intr-un oras de provincie, iar nostalgiile dupa o stinga glorioasa sint nelipsite. |
|
| Jean-Marc BRUNIER, 25 februarie 2008, pe Plurielles.fr, sectiunea Loisirs/Livres/Musique, preluat de Noua literatura |
| In aceasta comedie «à l’italienne», versiune de tara estica, adevarata eroina este strada Salcimilor. Mergem de-a lungul ei si, din poarta-n poarta, facem cunostinta cu locuitorii care ii dau viata. Si ce viata! Scenelor truculente si picaresti le urmeaza scene obisnuite de epoca post-comunista si de tranzitie economica. Personajele isi dau drumul la gura, limbajul devine popular, se palavrageste mult la «Tractorul sifonat», barul de pe strada si locul preferat al palavragiilor. Bineinteles, cartea te face sa rizi, mult, mereu la limita tragicomicului. Dar ofera si o idee despre ceea ce a putut insemna viata oamenilor din Romania inainte, in timpul si dupa epoca Ceausescu. Uneori, se simte printre rindurile lui Dan Lungu si o urma de nostalgie. |
|
| Katrin HILLGRUBER, 24 septembrie 2007, in Kultur Spiegel |
| O metafora exploziva a temperamentului romanesc, intiparita prin glume aspre la adresa unor obiceiuri conturate prin actiunea romanului. |
|
 | | 1 | 2 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Dan Lungu
Cum sa uiti o femeie (editie noua)
|
|
|
|
Ultimele aparitii
