|
|
 |
| Alexandre FILLON, noiembrie 2005, Lire |
 Subintitulat Fals roman de zvonuri si mistere, Raiul gainilor trebuie neaparat citit. Acest prim roman hilar spune multe despre Romania de ieri si de azi. Bun-venit pe strada Salcimilor, intr-o periferie provinciala unde nimanui nu ii este permis sa sune la usa Colonelului. |
|
| , noiembrie 2005, Le Figaro Litteraire |
| Opera si perspectiva lui Dan Lungu nu vorbesc decit despre prezent. In Raiul gainilor, strada Salcimilor este epicentrul burlesc al neantului, in strafundurile unei mahalale provinciale si al unui liberalism cu care nu stie nimeni ce sa faca. Decit, poate, carti formidabile! |
|
| , noiembrie 2005, Le Temps |
| In Raiul gainilor ne intilnim pe strada Salcimilor, sub semnul zeflemelei, pentru a asculta confesiunile adesea delirante ale unei gascute de ciudati veseli, de pensionari ironici, de betivi, de saraci vicleni sau someri care «fac spirite» intre doua halbe de bere. Si povestesc cum au trecut de la o dictatura grotesca la un prezent unde esti «jumulit» cu orice ocazie, ca niste biete gaini ratacite prin abatoarele liberalismului. |
|
| Dan LUNGU in interviu cu Cerasela NISTOR, martie 2006, Pagini romanesti |
| La un moment dat, la un un post de radio francez mi s-a cerut sa inventez un slogan pentru cartea mea. «Desi Ceausescu a murit, Romania mai exista. E o carte despre Romania de azi!», am spus eu. Pentru francezi, Romania de dupa Ceausescu este un loc gol, despre care ei nu mai stiu nimic. Ei bine, Mme Milica vine si le povesteste ce se intimpla in aceasta perioada. Apoi, francezii au apreciat umorul... unul «special», dupa cite mi s-a spus. Nici analiza microsociologica, dintre rinduri, a tranzitiei romanesti nu i-a lasat indiferenti. In fine, unul dintre cititori mi-a spus chiar ca Le paradis des poules este chiar Franta... iar altul ca, daca tot se vorbeste atit de gripa aviara, asta devine o carte indispensabila. Asa ca, la acel post de radio, am mai adaugat un slogan: «Cititi Le paradis des poules, gripa aviara nu se ia prin lectura!». |
|
| , decembrie 2005, La quinzaine litteraire |
| Zvonul face strada sa pulseze, o tine in viata. De unde si subtitlul, Fals roman de zvonuri si mistere: acest loc intors asupra lui insusi, la marginea Orasului anonim, este teatrul sarac al unei non-intrigi, dar si al unei vorbe multiple, plina de verva, de seva, de imagini, care trece de la unul la altul, fara sa se opreasca niciodata, intr-un fel de cor popular, povestind viata de toate zilele, trista, derizorie, dar transfigurata de modestele fantasme ale fiecaruia. Strada Salcimilor devine, sub pana sa alerta si incisiva, o cruda cutie de rezonanta a istoriei si a realitatii romanesti. Astfel, giganticele demolari ale epocii Ceausescu vor atinge, ca niste unde seismice, aceasta mica lume marginasa, sub denumirea sforaitoare de «sistematizare». In aceasta lume simpla, unde realitatea nu ajunge decit amutita si deformata, visul este derizoriu, nimicul cotidianului travestit de zvonuri. Iar risul, ironia, ca intotdeauna, aici si pretutindeni, exorcizeaza frustrarile! |
|
| Marius CHIVU, 9 iunie 2004, Romania literara |
| Nu ma hotarasc deloc ce fel de rai e «Raiul gainilor». Cu siguranta unul fictiv, traind, ca orice constructie literara, din fine tehnici scriitoricesti, studiate cu amanuntul. Cu siguranta unul real, atent, fidel fotografiat. Te simti in el prizonier si pasager. Sau pur si simplu te simti firesc - dar asta se intimpla pentru ca esti, macar un pic, personaj al lui. Este o parte din «raiul» tranzitiei de acum. |
|
| Luminita MARCU, 8 mai 2004, Evenimentul zilei |
| Romanul lui Dan Lungu are, in primul rind, calitatea ca poate fi citit cu delicii de oricine, e lipsit de complicatii teoretice, de intorsaturi narative si in general de orice artificii gustate doar in cercuri mici de literati. Dan Lungu scrie pentru toata lumea, cu o aparenta de usuratate si de lejeritate, scrie despre viata cotidiana asa cum este ea si despre oamenii de rind, cu istoriile lor banale. E vorba despre o strada, Strada Salcimilor, si de cei care locuiesc acolo, cam asa cum era vorba despre un bloc la Petru Cimpoiesu, mai aproape de noi, sau de Calea Victoriei la Cezar Petrescu, mai departe, in perioada interbelica. Este un tip de literatura care strabate timpurile, o literatura accesibila, realista, in care ne regasim dincolo de mode literare sau de pretentii teoretice. Oamenii de pe Strada Salcimilor birfesc si invidiaza, se casatoresc si fac copii, se ingrijoreaza din cauza demolarilor, beau votca si suc de rosii preparat proaspat la Tractorul sifonat, tricoteaza, isi iubesc gainile, viseaza, ajung la televiziunea locala si, mai presus de toate, «vorbesc discutii». |
|
| Laure HINCKEL, 29 octombrie 2005, interviu cu Ovidiu SIMONCA, in Suplimentul de cultura |
| Cind am deschis prima data cartea lui Dan Lungu, am dat de paginile cu jocul unor copii pe buza ripei de la capatul strazii. Mi-a amintit de ceva personal si sint convinsa ca poate trezi amintiri similare multor cititori. Acest pasaj a aprins brusc in mintea mea lumina zilelor de vara, cind cautam mormoloci intr-un canal absolut mizerabil dintr-un cartier oarecare, unde toti copiii ii adunau sa-i creasca intr-un borcan pe pervazul camerei de dormit... Oricit de exotica si de necunoscuta ar fi fost cititorului francez viata anterioara a personajelor din Raiul gainilor, sentimentele si felul lor de a discuta ni-i apropie foarte mult. Povestile lor au ceva in comun cu cele scrise de Jorn Riel, un autor danez, care a publicat cu mare succes scurte povestiri numite de el «racontars», adica exact un fel de zvon (ca in acest «fals roman de zvonuri si mistere»). Potrivit lui Riel, «un racontar este o poveste adevarata care ar putea trece drept minciuna». Daca nu cumva o fi tocmai invers? |
|
| Dan LUNGU, 29 octombrie 2005, interviu cu Ovidiu SIMONCA, in Suplimentul de cultura |
| Nu sint adeptul discursului pregatit de acasa. Sint sustinatorul interactiunilor directe si al replierii pe discutia pe care o propune interlocutorul. Dar sint citeva lucruri pe care vreau sa le ating. Vreau sa vorbesc despre literatura tinara din Romania, despre autori interesanti, despre faptul ca literatura romana merita sa fie citita si urmarita. Asta e o situatie in care cred, nu va fi un discurs publicitar, doar pentru faptul ca sint la Paris. Si vreau sa le mai spun ca, citind literatura romana, vor avea prilejul unei mai bune cunoasteri a Romaniei. |
|
| Dan LUNGU, 22 octombrie 2005, erviu cu George ONOFREI, in Suplimentul de cultura |
| Istoria traducerii romanului in franceza„Centre National du Livre voia sa faca aceasta sarbatoare – «Les Belles Etrangeres» – pentru Romania de prin 1999. Au tot aminat-o, pentru ca unul dintre punctele pe care voiau sa-l atinga era prezentarea literaturii tinere din Romania in spatiul francez. Din punctul lor de vedere, inca nu exista o viziune coerenta asupra tinerei generatii de scriitori in Romania. Urmarind evolutia cimpului literar romanesc, au constatat ca se cristalizeaza o astfel de viziune si, in cele din urma, si-au propus sa participe la Tirgul de Carte Bookarest din 2004. Cum bine stiti, atunci s-a lansat colectia «Ego. Proza» a Poliromului. Ei auzisera de aceasta initiativa si a fost unul dintre argumentele in favoarea venirii la Tirg. O colectie dedicata in intregime tinerilor prozatori din Romania era de natura sa articuleze o viziune coerenta asupra tinerei generatii. Astfel incit aparitia acestei colectii a functionat ca un argument in plus pentru organizarea «Les Belles Etrangeres 2005» cu Romania. La Bookarest a fost prezenta o delegatie din care faceau parte si Martine Grelle, comisarul pentru «Les Belles Etrangeres», editoarea Jacqueline Chambon si Laure Hinckel. Dar pe atunci nu stiam nimic din toate astea. Ulterior am aflat ca respectivele doamne se aflau in sala la lansarea de la Laptaria lui Enache. Asa a ajuns volumul meu in vizorul lui Laure Hinckel, care stia romaneste. Laure Hinckel i l-a propus lui Jacqueline Chambon, care si-a amintit ca atunci cind am citit la lansare s-a ris in sala. A fost un semn bun. |
|
 | | 1 | 2 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Dan Lungu
Sint o baba comunista! (Editia 2011)
|
|
|
|
Ultimele aparitii
