|
|
 |
| Olga STEFAN, noiembrie 2010, in Echinox |
 Fiecare dintre romanele lui Ishiguro configureaza mici istorii ale despartirii. Despartiri resemnate, reconstruite, redefinite „narativ” in logica unui haiku aminat. Lumea pentru care el scrie tolereaza greu povestile impinse indaratul paravanelor nostalgiei: iar vocile care le populeaza creeaza impresia ca lupta impotriva unui impuls de a-si lasa „neintimplarile” in suspensie. Exista, se pare, o tara nemarcata pe nicio harta. Tara in care pleaca toti aceia pe care nu-i vom revedea niciodata.
Pentru Stevens (Ramasitele zilei), aceasta tara este domeniul unei lumi pe care evenimentele social-politice au fortat-o sa devieze de la armonia care il captase definitiv. Rememorarea perioadei in care a fost majordomul unui influent om politic britanic are functie terapeutica si, intr-o oarecare masura, autojustificativa. |
|
| Alexandra RUSU, 15 august 2011 , pe Elefant.ro |
| Ramasitele zilei este mai mult tragedie japoneza medievala scrisa de un occidental, decit orice altceva. (…) O lume si un limbaj perfect aderente – si de o artificialitate sfisietoare. |
|
| , 1 martie 2012, pe capricornk13.wordpress.com |
Monologurile lui Stevens si, mai ales, pledoaria lui pentru „demnitate” ca trasatura definitorie pentru un majordom perfect te fac sa te simti nesigur si gol pe dinauntru.
Kazuo Ishiguro este un scriitor minunat. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Kazuo Ishiguro
Sa nu ma parasesti
|
|
|
|
Ultimele aparitii
