|
|
 |
| Anca MATEESCU, 19 aprilie 2005, Adevarul literar si artistic |
 Dincolo de tematica eseurilor sale care pe unii ii extaziaza, iar pe altii ii irita, de necontestat ramine forta tulburatoare a limbajului pe care il foloseste Herta Muller. Asocierile de cuvinte sint fascinante si mustesc de intelesuri nebanuite. Scrisul Hertei Muller e fin si taios ca o lama dintr-un otel de foarte buna calitate. Prin perdeaua abil tesuta a ironiei transpar, pe alocuri, pasaje de un tragism greu de inchipuit. |
|
| Simona SORA, 18 februarie 2005, Dilema Veche |
| Mai mult decit oricare dintre cartile traduse pina acum in romaneste ale Hertei Muller, Regele se-nclina si ucide este rezultatul unei priviri directe, fata in fata, a «trecutului-prezent intr-un prezent-trecut». Stranietatea de fond nu mai este a «privirii straine»;, a biograficei «uitaturi magnetice», ci a adevarului personal despre dictatura comunista din Romania, reconstituit intr-o proza densa, de o frumusete glaciala si (tr)adus in romaneste dintr-o alta tara si dintr-o alta limba. |
|
| Traian DANCIU, 16 iunie 2005, Evenimentul Zilei |
| Cartile Hertei Muller sint ca niste sabii care se infig in trecutul Romaniei, in trecutul personal al autoarei, in realitatea vietii dinainte de 1990 si in cel al realitatii de dupa 1990, intr-o tara in care nu s-a facut curat, nu s-a acuzat si judecat oroarea dictaturii, iar mai apoi, asa infipte de-a lungul timpului, inmuiate intr-o poetica de-o grava simplitate. |
|
| Doris MIRONESCU, 15 ianuarie 2005, Suplimentul de cultura |
| Regele se-nclina si ucide «spune» o poveste despre Romania in anii maximei ticalosiri, dar in asa fel incit «istoria mare» este cuprinsa in cutele unei memorii foarte subiective. Miscarile «regelui»-dictator sint anticipate de zvicnirile mici ale «animalului inimii», iar un cuvint sau o imagine care au fascinat-o pe scriitoare in copilarie revin mai tirziu intr-un gest al securistului de serviciu. Astfel, devenim partasi la o istorie aparte, a cuvintelor, care nu curge dupa regulile cronologiei cuminti. |
|
| Constantin VICA, 12 martie 2005, Suplimentul de cultura |
| Era nevoie ca Herta Muller sa revina in viata culturala romaneasca pentru a se redeschide o rana veche. Talentul si intransingenta scriitoarei din Banat dau semnul unei noi si necesare literaturi a marturisirii. |
|
| Herta MULLER, 10 martie 2005, erviu de Ioan T. MORAR, in Cotidianul |
| Eu nu fac diferenta intre estetica si restul vietii. Daca am facut ceva ca lumea, am facut pentru ca nu m-am compromis. Pentru mine, toate se impletesc. Poate altii au mai multe camere, intr-una isi pun tinuta morala, dincolo, paltonul estetic. Eu am numai un dulapior, destul de mic, toate sint impreuna, eu nu pot sa ma imbrac ba estetic, ba moral. Nu stiu cum se face diferenta. Niciodata n-am stiut. |
|
| Catrinel POPA, 1 septembrie 2005, Observator cultural |
| Regele… Hertei Muller – coborit parca din universul de dincolo de oglinda al lui Lewis Caroll – ascunde si dezvaluie spaimele si obsesiile unei lumi desfigurate de citeva decenii de dictatura, intr-un mod in care putine scrieri (dintre multele aparute la noi pe aceasta tema) reusesc sa o faca. Modalitatea in care autoarea isi analizeaza experienta parcursa in perioada dictaturii ceausiste te cucereste de la primele rinduri prin directete, luciditate si subtilitate. Amestec rar si pretios, care nu-l poate lasa indiferent pe cititorul roman, obisnuit cu miile de pagini memorialistice in care scriitorii de la noi isi vadesc prea des, atunci cind evoca perioada respectiva, vocatia automistificarii. Inteligenta si necrutatoare, vocea autoarei isi dezvaluie deopotriva vulnerabilitatea si fragilitatea in acest discurs profund subiectiv si care suprapune, polifonic, experientele copilariei petrecute intr-un sat din Banatul svabesc, cele ale anchetelor de la Securitate si cele – mai putin devastatoare – ale vietii berlineze. Toate au format-o ca scriitoare si toate sint «citite» prin filtrul unei perceptii lingvistice determinate de un anumit spatiu etnocultural. |
|
| Iulia POPOVICI, , 22, 8 febrarie 2005 |
| Regele se-nclina si ucide e, cumva, marturisirea unei batalii a cautarii de sine marcate de infringeri si demisii ale cuvintului, si profesiunea de credinta in forta maxima a limbii, de fapt in calea regala a slefuirii poetice a cuvintului ca unica apartenenta. O carte amara, trista si frumoasa. |
|
 | | 1 | 2 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Herta Muller
Animalul inimii
|
|
|
|
Ultimele aparitii
