|
|
 |
| Stefan BORBELY, octombrie 2007, in Apostrof |
 Cartea lui Oisteanu e foarte vie, in primul rind fiindca ne aflam in fata unui savant decomplexat, deloc scortos sau aulic, a carui implicare politica in cotidian e exemplara, si, in al doilea rind, pentru ca relatia sa cu Mircea Eliade si Ioan Petru Culianu a reprezentat o experienta de viata. |
|
| Mihaela GLIGOR, octombrie 2007, in Viata Romaneasca |
Scriitura volumului lui Andrei Oisteanu este simpla si la obiect, autorul preferind sa spuna lucrurilor pe nume si sa fie cit mai clar in formulare. Asa cum marturiseste in Cuvintul inainte, «in multe dintre textele din acest volum am urmarit modul brutal si tragic in care, in diferite feluri, politica a irupt in destinul celor doi istorici ai religiilor. lui Mircea Eliade, politicul i-a marcat viata. Lui Ioan Petru Culianu, i-a marcat moartea.»
Prin tot ceea ce contine, prin modul de abordare a subiectelor sensibile, cartea lui Andrei Oisteanu este o analiza atenta asupra vietii si operei celor doi mari istorici ai religiilor si se inscrie, astfel, in seria celor mai importante lucrari dedicate memoriei lor. |
|
| Razvan Mihai NASTASE, nr. 26, iulie 2007, Romania literara |
| Andrei Oisteanu, cunoscut mai degraba pentru studiile sale de istorie a religiilor si a mentalitatilor (Imaginea evreului in cultura romana. Studiu de imagologie in context est-central European, Ordine si haos. Mit si magie in cultura traditionala romaneasca) sau ca romancier (Cutia cu batrini), surprinde de aceasta data cu o carte de publicistica nascuta din pasiunea si admiratia sa pentru Mircea Eliade si Ioan Petru Culianu. Religie, politica si mit este o carte compozita. Exista aici si numeroase fragmente si bucati inedite si incitante, care pot arunca o lumina noua asupra anumitor zone de penumbra biografica a celor doi savanti. Daca la acestea adaugam si citeva eseuri cu miez ale lui Andrei Oisteanu, ceea ce rezulta este un volum de citit cu creionul in mina. |
|
| Marius VASILEANU, 22 august 2007, in Adevarul literar si artistic |
| Trebuie subliniat insa ca vom putea gasi in volumul de fata mai multe teme de deosebit interes. Hermeneutica aplicata a unor importante texte ale celor doi profesori de istoria religiilor decurge firesc, dintr-o serioasa cunoastere a domeniului. Temele politice sint contextualizate si abordate inteligent, fara patima. |
|
| Dana PARVAN-JENARU, 2-8 august 2007, in Observator Cultural |
| Cartea ofera posibilitatea unei priviri perspectivice, multifocale, surprizind contururile serpuitoare ale unei relatii ce a evoluat de la iubire, daca nu la razvratire, cel putin la delimitarea implicita, vocatia de profesor-maestru a lui Eliade bucurindu-se de privilegiile pe care G. Steiner le asocia acestei meserii: «A destepta intr-o alta fiinta omeneasca puteri si vise care sa le intreaca pe ale tale, a le induce altora iubirea pentru ceea ce iubesti, a face din prezentul tau interior viitorul tau - iata o tripla aventura ce nu are asemanare». |
|
| Razvan BRAILEANU, 19-25 iunie 2007, Revista 22 |
| Prin volumul lui Andrei Oisteanu ne aflam pe terenul, intotdeauna accidentat al polemicilor intelectuale. Iata de ce aceasta carte va fi citita cu extrem de mult interes si profit atit de catre publicul de acum, indiferent de generatia careia el ii apartine, cit si de catre cei care, peste ani, vor incerca sa scrie istoria intelectuala accidentata a acestei perioade. |
|
| Tudorel URIAN, 16 noiembrie 2007, in Romania literara |
| Cartea lui Andrei Oisteanu nu-si propune sa aduca in alta lumina raporturile dintre Mircea Eliade si Ioan Petru Culianu. Ea este o colectie de texte despre cei doi cuprinzind eseuri, conferinte, recenzii, interventii la mese rotunde si chiar prezentatri improvizate la lansari de carte. |
|
| Florin TURCANU, 21 decembrie 2007-7, in 22 |
| Volumul lui Andrei Oisteanu demonstreaza, in ansamblul sau, ca dezbaterea din jurul lui Eliade continua in Romania si va continua inca multa vreme, fiind printre altele alimentata, in ultimii ani, de spectaculoasa redescoperire a personalitatii si operei lui Culianu. Acest nou impuls dat discutiilor si polemicilor din jurul figurii lui Eliade nu poate trece neobservat si nu va fi unul trecator. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Andrei Oisteanu
Narcotice in cultura romana. Istorie, religie si literatura (Editia 2011)
|
|
|
|
Ultimele aparitii
