 |
| Daniel CRISTEA-ENACHE, 28 mai 2009, in Cultura |
 Replace all (Colcaiala) ne arata ce am pierdut prin disparitia lui Ioan Lacusta. Nu doar un om deosebit, discret, de un rar bun-simt, ci si un prozator de prima marime aflat, la saizeci de ani, in plina putere creatoare.  |
|
| Catalin STURZA, 28 aprilie 2010, in Observator cultural |
| Mai toti prozatorii contemporani de cursa lunga – de la Petru Cimpoesu si Radu Aldulescu la Dan Lungu si Doina Rusti – au incercat, in ultimii ani, sa surprinda, in perspective ample, vremurile haotice ale tranzitiei; mai mult, fiecare astfel de scriitor si-a construit si un program, un mod prin care, odata cu sistematizarea si fictionalizarea realitatii faptice, insinueaza si o interpretare, cu valente morale. Nimeni nu a reusit insa, as spune, sa realizeze, intr-un singur roman, o fresca de o mai mare adincime si complexitate, cu o amprenta morala atit de puternica precum Ioan Lacusta in ultima sa proza publicata, Replace all (Colcaiala). Asemenea lui Caragiale, Ioan Lacusta a reusit sa imortalizeze printr-un singur blit intreg spectacolul societatii romanesti, cu toata complexitatea sa de amanunte grotesti, de detalii vesele si triste. |
|
| Daniel CRISTEA-ENACHE, 21 mai 2009, in Cultura |
Arta de prozator a lui Ioan Lacusta se vede, intreaga, in registrele excelent stapinite si atit de bine etalate (realism si parabola, fantastic plus fantasmatic), ca si in modulatiile literalmente uimitoare din discursurile personajelor sale.
Fiindca toti vorbesc cu o expresivitate definitorie. Marea trancaneala, cu formula lui Mircea Iorgulescu. Aproape toata lumea se confeseaza, se plinge, birfeste si peroreaza, exact ca in momentele si schitele lui Caragiale. |
|
| Daniel CRISTEA-ENACHE, 20 mai 2009, in Evenimentul zilei |
| Romancierul omnipotent si naratorul ubicuu din realismul canonic sint deposedati de atributele lor traditionale: „nationalizate” cumva si preluate, pentru a fi utilizate, de catre bravi tovarasi de hirtie. Lupta de clasa din anii '50 s-a transformat, la acesti factori de raspundere organizati piramidal, intr-un razboi de lunga durata dus pentru propriile beneficii. Iar privilegiile lor sociale se convertesc narativ. Personajul ticalos avanseaza spre centrul istoriei, ca si al fictiunii, ocupindu-l, ajungind protagonist si regizor, narator si instanta creditabila. |
|
| Cosmin CIOTLOS, 10 iulie 2009, in Romania literara |
| Poate n-ar fi contraindicat sa cautam, in spatele aceste infratiri de singe, o inrudire de stil. Trimiterea la Caragiale, cea din Kir Ianulea, ar trebui, de pilda, sa sara in ochi, chiar daca, inca din titlu, camuflajul face parte din regula jocului. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
Ultimele aparitii
-3389.jpg)
