|
|
 |
| Virginia LUPULESCU, mai 2007, The One |
 In spatele pseudonimului M. Agheev se afla un scriitor a carui identitate reala a ramas secreta de mai bine de 70 de ani. Vladimir Nabokov si Mark Levi sint doar doua dintre numele avansate ca posibili autori ai acestei carti despre experientele adolescentului Vadim Maslennikov, un tinar din Moscova anilor 1914-1919. In afara de paternitatea misterioasa, romanul are o istorie zbuciumata si prin receptarea lui de-a lungul vremii: a fost publicat in volum pentru prima data in 1936, a strins cronici bune, apoi a cazut in uitare si a asteptat 50 de ani sa fie redescoperit. |
|
| Ana-Maria ONISEI, mai 2007, Tabu |
| Acest «mare anonim al literaturii ruse», M. Agheev, semneaza un roman despre demonii si ingerii care se materializeaza, duplicitar, in noi. |
|
| Robert BALAN, 29 martie 2007, Gindul |
| Romanul a devenit una din cele mai cunoscute carti din intreaga lume si succesul sau s-a datorat, poate, faptului ca nimeni nu a reusit pina acum sa-l identifice pe autorul lui.O alta intrebare ridicata de cartea publicata recent si in limba romana este daca Romanul cocainei este sau nu o carte autobiografica. Criticii sai spun ca acest Agheev este un foarte bun cunoscator al felului cum actioneaza dependenta de cocaina si ca descrie anumite stari despre care numai un narcoman autentic ar putea vorbi. |
|
| Alexandra RUSU, 16 aprilie 2007, Evenimentul zilei |
| In romanul lui Agheev, cocaina este un fel de ser al adevarurilor despre om. Odata intrat in perversa algebra a nevoii, Vadim Maslennikov se indreapta cu pasi repezi spre ruina. Pe drum isi face insa un harakiri lucid si isi expune fibrele cele mai profunde ale fiintei, pretinzind ca pe dinauntru toti oamenii ii seamana leit. Rezultatul este o mica anatomie a fericirii, care se bazeaza pe ideea ca noi nu actionam pentru a schimba lumea, ci numai de dragul oglindirii actiunii in constiinta noastra, lucrul care ne face de fapt fericiti. Pentru Vadim si razboiul e cocaina; si Sonia, femeia iubita, e tot cocaina; la fel, teatrul sau religia – pentru ca toate spun ceva esential si insuportabil despre om. Praful alb stralucitor este o scurtatura metafizica. El trezeste acel inger-bestie, responsabil si cu dubiul, si cu speranta, care de fapt nu crede in nimic. Poate-ar fi cam mult spus ca eroul lui Agheev e un Raskolnikov cocainoman. Insa el are ceva din spuma personajelor lui Oscar Wilde care te face sa vrei, ca un licean, sa-ti notezi citate cum ar fi: «E suficient ca femeile sa o ia pe calea masculinizarii pentru ca lumea sa devina o casa de toleranta». |
|
| Cristina BALINTE, 12 aprilie 2007, Cultura |
| Fascinatia Raului transcrisa in romanul unui autor al anilor '30, cu identitate necunoscuta. Un iad personal mai apasator decit un blestem, mai intens decit o transa, mai halucinant decit efectul unei linii de «praf». O lectura care, dupa ce o veti fi prizat, va va aduce fara scapare in stare high! |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Mihail Bulgakov
Scene moscovite
|
|
|
|
Ultimele aparitii
