|
|
 |
#1
supremeon, 2009-02-08
 |
|
| „Nu tocmai ce ne-am fi aşteptat după titlu, ci un roman cu profunde înţelesuri psihologice. Acţiunea este relativ puţină, dar descrierea amănunţită provoacă intense trăiri emoţionale. Romanul are şi puţin ocultism, dat de lipsa unor explicaţii logice pentru anumite fapte, de sugestia misticului din partea unor personaje, de lipsa certitudinii în ciuda detaliilor numeroase - datorită atmosferei încărcate cu fum -, precum şi de accelerarea şi reducerea vitezei de scurgere a timpului în multiple pasaje narate… La o primă lectură, ne scapă analizei descrierile şi povestirile din primele pagini, ca de altfel şi părerea eroului despre stilul de viaţă boemic, ajungând spre final să constatăm cum eroul se transformă şi ajunge să trăiască boemic alături de, surprinzător, oameni înstăriţi. Pe de o parte ne întărim convingerea că boemia este o necesitate fiziologică pentru unii, la fel ca şi luxul pentru alţii, iar pe de altă parte înţelegem şi noi de ce sunt atâtea maşini scumpe în Vama Veche… Erosul este prezent şi descris cum se cuvine, însă fără excese, fără a deveni un roman „grosolan” sau pornografic. De fapt, nu este nici pervers; doar se fac exerciţii de toleranţă cu mintea noastră, ca să ajungem veseli şi indiferenţi, adică high; noi, românii, ar trebui să fim mai deschişi… mai toleranţi şi mai respectuoşi faţă de „alţii”, faţă de ciudaţi. „freedom of speech is not freedom for the foe you love, but rather for the foe you hate; hate the most”. Nu există cititor normal care să nu izbucnească în hohote de râs cel puţin în 2 reprize pe parcursul măcar al relatării „îmbătării” din curte, în după-masa sosirii, poate şi datorită amintirii frumoaselor stări de indiferenţă şi fericire, veselie, trăite în ipostaze similare… Acţiunea este fără deznodământ, căci absolut fiecare aspect al romanului este învelit în nori de fum de ţigări (high, so f____g high). Nu ştim de ce a murit senatorul, nu ştim sigur dacă până la urmă Jannet, adevăratul obiect al iubirii eroului, şi deci, şi a noastră, a supravieţuit sau nu, iar ultimele zeci de pagini ne lasă gusturi amare în repetate rânduri, iar finalul este înlăcrimat, căci totul (boemia) se va sfârşi odată cu castrarea… Şi doar aşa se ajunge zeu pur cu adevărat. Nu zeu antic, fu___ău tracic sau grec, ci zeu superior, eliberat de stresul erosului… O lectură plăcută şi captivantă. Un „f___i general fără milă”. „Dar nimic mai mult”. Oare?” |
#2
serge, 2011-03-23
 |
|
| o porcarie!!! |
 | | 1 | |  |
|
doar utilizatorii autentificati pot posta comentarii
creati un cont, apoi reveniti pentru a posta un comentariu ...
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Serban Foarta
Clepsidra cu zapada
|
|
|
|
Ultimele aparitii
