Cele doua partituri ale Rubik-ului (cea a coautorilor studenti si cea a autoarei profesoare si prietene) sint greu miscibile, iar autenticitatea cvasigenuina a junilor “rubici” si rasfatul livresc, rafinat-teoretizant al Simonei Popescu se bruiaza reciproc. Copilaroasa si sofisticata, entuziasmanta si exasperanta, polimorfa lor jucarea literara atrage si deconcerteaza in acelasi timp. Nu-i putin lucru…
Adriana STAN, 6 august 2011, pe Cercul Metacritic
Postmoderna in simtire si avangardista in alura – in termeni de „poetica a nealinierii” – Simona Popescu are putin obisnuitul dar de a trage experimentul din sfera purei speculatii literare, intr-o zona calda, ludica si vie a incercarii existentiale. Dorinta sa profunda nu-i, pare-se, doar sa reformeze literatura, ci de-a dreptul sa schimbe lumea. „Simonologia” e deopotriva deconstructiva si organica, genuin fragmentarista si discret integratoare.
Desi se ascunde in umbra prefetei si a addendei, desi se cam fereste sa fie filmata, carisma textuala personalizata a scriitoarei se dovedeste acaparatoare si, din fericire, cu adevarat stimulatoare.
(…) Putin ne-critic dar cu siguranta solidar, ramin la urmatoarea recomandare: ca sa te prinzi ce-i cu Rubik-ul, musai sa-l experimentezi, fara prea multe pretentii de a nimeri combinatia potrivita.
Costi ROGOZANU, 29 noiembrie – 5 dec, in Suplimentul de cultura
5-6 dintre cei peste 20 vor deveni (sau sint deja) foarte buni scriitori. Si e ok ca totul incepe cu o hipnotizanta invirtire a Rubikului. Pentru ca, pina la urma, scopul suprem al Rubikului nu este sa-i completezi fiecare dintre cele sase fatete cu cite o culoare, ci sa reusesti sa-l folosesti ca pe un narcotic sau ca pe un anestezic.
Cezar GHEORGHE, 20-26 noiembrie 2008, in Observator Cultural
Scrierea Rubik-ului este sinonima cu definirea personalitatii, a identitatii artistice si a relatiilor interpersonale in grupul restrins al rubikautorilor, dar si „in raport cu o societate «ciudata» din care ei insisi fac parte si care ii determina“. Rubik-ul este o carte despre tinerete, despre „cum se leaga oamenii intre ei“, despre ce inseamna sa fii tinar in ziua de azi, despre cum e cind te-apuci de scris, despre lupta impotriva tiraniei batriniciosilor fie ei tineri sau batrini, despre comunicarea pe Internet, despre muzicile ascultate, despre revolta, despre conformismul celorlalti, despre cartile citite, despre jocul cu literatura (un joc ca sahul lui Flaubert din Dictionar de idei primite de-a gata, „mult prea serios pentru a fi doar un joc“), despre toate locurile in care rubikautorii s-au intilnit, despre toate aceste lucruri deodata si despre nici unul inainte de toate.
Antoaneta TANASESCU, 20-26 noiembrie 2008, in Observator Cultural
In fapt o (auto)marturisire, profil de generatie si de lume, un teribil, melancolic si iluzoriu joc cu literatura, cu viaaa, cu sine insusi, joc asumat de semnatari si dus pina acolo unde i-au tinut pe fiecare puterile. Multi au abandonat drumul, doar pentru moment, mai mult ca sigur, caci stim cu totii (ei si noi, scriitori/cititori, ei si noi, studenti/profesori, deopotriva) ca, odata instalat, „efectul de Rubik“ te subjuga definitiv. Ramii in eternitate sub puterea lui.
C. ROGOZANU, 20 decembrie 2008 – , in Suplimentul de cultura
Rubik, o carte puzzle scrisa de peste 20 de oameni, este un eveniment demn de notat, desi sint constient ca e usor de facut varza, daca vreun critic (sau vreun cititor) se trezeste cu fata la cearsaf. Mie mi-au placut vulnerabilitatea ei si toate umbrele din unghere pe care le lasa o marturie a unor oameni posedati de demonul scrisului si de micutul demon scriitoricesc Simona Popescu.
Doru Pop, 18 ianuarie 2009, pe dorupop.blogspot.com
Rubik este un punct de pornire, o varianta „demo” pentru orice alte proiecte de acest gen, unde imaginatia si literatura, discursul media si tehnicile cinematografiei, lumile virtuale si fictiunile personale sa constituie „carnea” unei alte forme de exprimare de sine.
Simona POPESCU in interviu cu Cezar PAUL-BADESCU, 15 octombrie 2008, in Adevarul Literar&Artistic
Rubikcititorul e bine sa aiba chef sa invirta cubul, sa amestece itele, cum am avut noi. Daca asteapta o poveste liniara, ca la televizor, e bine sa nu se incurce. Daca e jucător de sah, de sudoku, de lego, de puzzle, e mai aproape. Si daca-i plac caleidoscoapele si Escher, filme ca Pi al lui Darren Aronofsky sau Being John Malkovich... […]
Chei de lectura se gasesc in Rubikipedia pe care am facut-o la sfirsit si in care dau si un exemplu de rubikcititor. Nu trebuie citit asa cum il citesti, sa zicem, pe Rebreanu. Dimpotriva! Rubikcititorul e unul care va intelege ce am vrut sa spun cu propozitia „Rubik e mai mult decit literatura”.
Lavinia ROGOJINA, 11 octombrie 2010, in revista Echinox
Spre deosebire de alte romane experiment pe care nu am reusit sa le citesc pina la final, romanul acesta mi s-a parut viu. Nu e scris poate la nivel profesionist, insa ei nu sint scriitori profesionisti, deocamdata. In romanul lor colectiv au reusit sa creeze o poetica a vizualului: filmul romanului este facut din zeci de cadre narative, asa cum au facut si cu filmuletele. Doar cel din spatele camerei de filmat (narat) se schimba, fiecare micro-naratiune si fiecare dintre ei il afecteaza pe celalalt si in acelasi tip se modifica pe sine – un cititor virtual poate ajunge sa perceapa acest tip de m ecanism al scriiturii si al relatiei dintre ei: influentarea si afectarea reciproca mentin tesatura acestui roman.
Ultimele aparitii
Cele doua partituri ale Rubik-ului (cea a coautorilor studenti si cea a autoarei profesoare si prietene) sint greu miscibile, iar autenticitatea cvasigenuina a junilor “rubici” si rasfatul livresc, rafinat-teoretizant al Simonei Popescu se bruiaza reciproc. Copilaroasa si sofisticata, entuziasmanta si exasperanta, polimorfa lor jucarea literara atrage si deconcerteaza in acelasi timp. Nu-i putin lucru…
