 |
| Mihaela SPINEANU, ianuarie 2006, Elle |
 Dupa ce, in Metafizica tuburilor, am aflat despre primii ani de viata ai unui personaj nascut (ca si autoarea) in Japonia, ne mutam in China, unde copilaria continua, de data asta intr-un ghetou de lux, destinat exclusiv strainilor. |
|
| Claudiu CONSTANTINESCU, 2 decembrie 2005, Dilema Veche |
| Sabotaj din iubire nu tine sa faca rabat de la linia consacrata, ci doar citeva minunatii. E vorba, fireste, tot de o autofictiune, tot de o literatura a brodatului, glosatului si imaginatului in marginea unor amintiri din copilarie, adica – parafrazind parafraza lui Beigbeder – tot de plimbatul unei oglinzi gratios de deformante in jurul propriului buric, doar ca, de data asta, sintem in China. In China anilor ’72-’75, tara a ventilatoarelor, ca toate tarile comuniste, tara a uriteniei din beton si a interdictiilor stricte, unde eroina, fetita unui diplomat belgian, avea sa traiasca vreme de trei ani (aidoma autoarei) in ghetoul Sanlitun din Beijing, rezervat strainilor. Nu se intimpla prea des ca Amelie Nothomb sa «discute» politica, in romanele ei cu copile si adolescente. Iar faptul ca aici o face, reusind sa pastreze acelasi amestec de candori si perversitati, de cruzimi senine si incruntari induiosator de simpatice, mi se pare o minunata performanta. |
|
| Ioana PETRESCU, 13-19 martie 2008, in Observator cultural |
| Razboiul copiilor, in Sabotaj din iubire, e relatat cu sentimentul sublimului de Sinele maturului, al autobiografei care «cedeaza» discursul Sinelui infantil, rezervindu-si numai sporadice interventii. Dar atunci cind se fac simtite, ele contextualizeaza in realitatea cronologica universul conflictual, hiperprezent in carte. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
Ultimele aparitii
