 |
| Mihaela SPINEANU, noiembrie 2006, Elle |
Inca o poveste fascinanta, a la Maalouf, in care vei regasi acea mixtura de Orient si Occident, de poezie, filosofie si, bineinteles, istorie, de trecut si prezent. De data asta, sub pretextul unui manuscris pierdut, cel al Rubaiadelor lui Omar Khayyam, sintem transportati in urma cu aproape o mie de ani, intr-o lume exotica, populata de personaje legendare precum Khayyam, vizirul Nizam al-Mulk sau Hasan Sabbah, fondatorul Ordinului Asasinilor. In povestea aceasta despre razboi, politica, prietenie si tradare, se amesteca si doua istorii exotice de iubire, una intre Khayyam si Jahan si alta, noua secole mai tirziu, intre Benjamin si printesa persana Shireen. |
|
| Luminita MARCU, 27 ianuarie 2007, Suplimentul de cultura |
Constructia ingenioasa a acestui roman – mai degraba ne-comerciala – face ca episodul privitor la Persia moderna sa ocupe ultima parte a cartii, un episod care se incheie pe Titanic. N-o sa spun ce se petrece in urma naufragiului cu impatimitul de Khayyam, cu iubita lui, printesa Sirin si cu unicul manuscris original al Rubaiatelor poetului persan, pentru ca ar insemna sa stric stropul de senzational al romanului. Dar pina la calatoria cu Titanicul, inapoi inspre linistita, protectoarea si democrata America, peisajul Persiei moderne e unul cu totul spectaculos. Se amesteca secte ciudate de babi si bahai cu un providential expert american in finante, Shuster, indepartat pina la urma de un consul tarist trimis la Teheran exact cu acest scop, Emirul Suprem, prins furind din visteria tinerei democratii, un parlament eroic, dar ineficient, o minune fiscala urmata de o prabusire zgomotoasa, dupa numai opt luni, a sistemului democratic infiintat cu victime umane intr-o Persie lovita de nenoroc. |
|
| Elisabeta LASCONI, 10 august 2007, in Romania literara |
Samarkand ii da ocazia cititorului sa descopere insolitarea propusa de Amin Maalouf in romanele sale istorice. Cititorul care asteapta un climax al epicii, dupa logica romanului european, se va simti frustrat, in locul gradatiei traditionale se confrunta cu alta logica si alt principiu, cel al repetitiei. Dintre toate romanele lui Amin Maalouf traduse la noi, Samarkand mi se pare cel mai original si mai incitant din toate punctele de vedere. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
 |
|