|
|
 |
| Serenela GHITEANU, iunie-iulie 2007, in Timpul |
 Asemanarea prozei Norei Iuga cu cea a scriitorilor anglo-saxoni depaseste o posibila apropiere de Virginia Wolf. Nora Iuga practica si fraza faulkneriana a «fluxului constiintei», ca o contrareplica a discursului autoscopic lucid, incursiune degajata in «fata» ascunsa si bezmetica a realitatii. Mergind mai departe, am putea gasi un ton beckettian in viziunea tragica a autoarei asupra relatiei dintre artisti si dictatura. Formulele au precizia unor incizii, cu mentiunea ca tabloul nu devine nici o clipa, nici aseptic, nici inuman. Departe de a fi sumbra, viziunea antiromanului Norei Iuga se dovedeste, in ansamblul ei, una rafinat-tonica. Si poate ca tocmai acest rafinament al constructiei, din care se naste echilibrul dintre imponderabil, diafan si material da valoare cartii. Este o carte de raftul intii, pentru cititorii negrabiti si nesubjugati de mode. |
|
| Alexandru BUDAC, iunie 2007, in Orizont |
| Sapunul lui Leopold Bloom este un roman despre singuratate si batrinete, incarcat de erotism si anamnesis, dar mai cu seama un text – genul literar conteaza mai putin; orice incercare de rezumat este aici redundanta - despre placerea lecturii, mai mult chiar decit despre placerea de a scrie. Scrisul te face vulnerabil si te atrage spre placeri interzise al caror salas nu credeai ca poti sa fii. In plus, cu timpul, el devine nesigur. |
|
| Tudorel URIAN, 8 iunie 2007, Romania literara |
| Sapunul lui Leopold Bloom este un roman fundamental in bibliografia acestei autoare greu de clasat. El contine toate cheile de lectura menite sa duca la o buna intelegere a prozei sale din ultimii ani. Pentru ca, desi a cistigat enorm la nivelul rafinamentului stilistic, proza Norai Iuga mizeaza inca pe revelatiile anuntate de acest roman de debut. |
|
| Florina PARJOL, 27 iulie-9 august 20, in Time Out Bucuresti |
| Cartea Norei Iuga e un anti-roman, sfidind toate rigorile genului glorificat de balzacieni si privind de deasupra mai toate fictiunile eului aparute la noi in ultimii zece ani. Episoadele confesive sau amintirile recreate la firul ierbii, amestecate cu felii de epos urban de cea mai buna calitate si cu cele onirice in care poezia lasa dire groase alcatuiesc o carte care cu greu se poate numi roman. In centrul ei sta metafora sapunului - alunecos, efemer, tentant -, care e, in fond, o metafora a scrisului care-ti scapa adesea printre degete. |
|
| Ana-Maria POPESCU, 21-27 iunie 2007, Observator cultural |
| Acest Sapun al lui Leopold Bloom, venit din proza lui Joyce, alunecos, fara forma ferma, doar cu miros, cam ca si romanul in sine, se constituie ca element in simbolic, care reuneste tot ce e amestecat in textul Norei Iuga. E un text sincer, autentic, necautat, minutios uneori si cu putina ideologie pe alocuri (dialogul dintre poeta si scriitor, unde nu e clara relatia celor doi, ci mai degraba conteaza doar jocul de idei), realist, dar si cu alunecari intr-un vag suprarealism, produs al unei hipersensibilitati necenzurate, cu incheiere intr-un vag existentialism («dar de ce se aprinde lumina, de ce curge apa, de ce mincam, de ce gindim?» |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
N.V. Gogol, Jose Saramago, Jack Kerouac, Nora Iuga
Pachet promotional Top 10+ (53-56)
|
|
|
|
Ultimele aparitii
