|
|
 |
| Daniel CRISTEA-ENACHE, nr. 1/2010, in Bucurestiul cultural |
 La Sara, prima lectura are un efect hipnotic, deloc propice sistematizarii rationale a materiei cartii si restructurarii ei, din unghi critic. Perspectiva detasata a unui comentariu aplicat este blocata, pur si simplu, prin dubla viclenie a scriitorului rutinat. Acesta ofera, pe de o parte, explicatii in exces care mai mult complica desenul romanului; iar, pe de alta, creeaza din fraze scene si din mici scene fraze intregi, somptuoase, navetind derutant intre constructie si stilistica, arhitectura cartii si expresivitatile ei. Abia cu a doua lectura, cea in care sesizam simetriile si analogiile secrete, ne apropiem, daca nu de centrul simbolic al romanului, cel putin de identificarea unui principiu de generare si multiplicare fantasmatica. |
|
| Radu COSASU, 3 martie 2006, Dilema Veche |
| Cronica fictiva a unei veri si a unei toamne, la 1703, in Sibiu, de o luxurianta stilistica si imaginativa pe masura celui mai obsesiv personaj al ei: lumina. Indiferent, cum sint, la incropeala si leneviile istoriilor literare la zi, cutez sa scriu ca in proza contemporana nu avem o carte in care lumina – ca o fiinta suprema – sa guverneze si sa decida pina la ultimele cruzimi, sa patrunda atit de intens si de muzical in «toate intimplarile care ne cuprind», din degete pina-n maruntaie. Feroce, nemilos, Agopian ne instaleaza intr-una din cele citeva, foarte putine, certitudini ale meseriei noastre: stilul vine din latinescul stilus – cutit. |
|
| Andrei TERIAN, 12 ianuarie 2007, Ziarul de duminica |
| Exercitiu de virtuozitate literara si carte sapientiala, bilci al desertaciunilor si manual de morala practica, Sara e o carte greu de categorisit, care confirma valoarea unuia dintre cei mai originali prozatori romani din ultimele decenii. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Stefan Agopian
Opere I. Insemnari din Sodoma. Drumul. Republica pe esafod. Ziua miniei. Manualul intimplarilor. Tache de catifea
|
|
|
|
Ultimele aparitii
