
|
|
 |
| Andreea GRINEA, noiembrie 2007, in Timpul |
Cu o bibliografie bogata si foarte bine integrata in textul cartii, beneficiind de toate virtutile stilului eseistic (speculatii indraznete, umor doct, filiatii surprinzatoare, dar impecabil argumentate), cel mai recent volum semnat de George Banu reprezinta o lectura care merita sa fie facuta nu doar pentru foarte interesantele analize pe care le propune, ci pentru actualitatea temei tratate si, nu in ultimul rind, pentru optica dubla prin care sint demontate mecanismele mai vechi sau mai noi ale supravegherii. |
|
| Magdalena BOIANGIU, februarie 2008, in Dilemateca |
Devotat teatrului, devenit substanta vietii lui, implicat nu doar prin curiozitate intelectuala, ci si prin experienta tineretii romanesti in evolutiile politice ale lumii, George Banu stie ca lumea intreaga e o scena, eseul lui urmarind modalitatile prin care scena cuprinde bogatia si sensurile lumii. |
|
| Lucia VERONA, 3 decembrie 2007, in Saptamina financiara |
Este un eseu in care distinsul profesor parizian isi propune sa schiteze, inspirat si de experienta sa din Romania totalitara, un tablou al diferitelor tipuri de functionare a supravegherii. Desigur, este vorba si de cenzura, adica de supravegherea institutionala, dar si de rolul de supraveghetor voluntar al spectatorului, de noile tehnologii care faciliteaza controlul, supravegherea, la scara planetara, dar si de preocuparea unor autori dramatici pentru aceasta tema, cum observa autorul analizind Hamlet, Tartuffe si alte citeva opere dramatice. |
|
| Anca MANIUTIU, 18 ianuarie 2008, in Romania literara |
Banu asaza sub lupa supravegherea, dezvaluindu-i mecanismele de functionare, structurile ascunse, identificind modalitatile, strategiile si dispozitivele puse in miscare in interiorul realitatii fictionale, cu scopul exercitarii supravegherii, sub ochiul avizat si suprainformat al spectatorului. Acesta se transforma intr-un martor cu totul special, maror al supravegherii in desfasurare, fapt ce ii imbogateste perceptia si trairile, chiar daca intr-un mod oarecum echivoc. |
|
| Iulia POPOVICI, 14-20 februarie 2008, in Observator cultural |
Una din tezele lui George Banu in [Scena supravegheata] e legata de optiunea regizorala in constructia scenica a mecanismelor de supraveghere, fie mergind spre utilizarea noilor tehnologii, fie pastrind o traditie artizanala, cu o putere performativa deloc diminuata, doua modalitati antitetice de raportare la actualitate, la timpul prezent. Preferinta autorului merge, in mod evident si aproape declarat, spre artizanal, spre lectura contemporanului prin lentila inventarului tehnic teatral care pune la bataie nimic altceva decit forta imaginativa a regizorului-creator, departe de facilul si perisabilul artificiului tehnic, teatrul sarac batind teatrul high-tech. |
|
| Iulia POPOVICI, 14-20 februarie 2008, in Observatorul Cultural |
«Rama» in interiorul careia isi asaza Banu analiza e cea a literaturii dramatice canonice, de la Shakespeare, pe de o parte, la Jean Genet, pe de alta, trecind prin Moliere, Racine si Marivaux, Alexandru Kiritescu, Strindberg si Peter Weiss, si sarind oarecum din cadrul temporal prestabilit, cu analiza unui text al sirbului Dusan Kovacevic. Intentia nu e de epuizare a materialului dramatic, ci de identificare a tipologiei recurente a supravegherii; modelele expuse de critic numara supravegherea focalizata, de proximitate sau ostentativa, coprezenta impusa si reciprocitatea trunchiata, supraveghere improvizata si integrata, voluntara si de parcurs, Cursa de soareci a lui Hamlet, masa lui Orgon din Tartuffe, gardienii lui Genet si travestiurile Ducelui din Masura pentru masura. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
 |
|

|
|
|
|
|
|
|
|
|
Liviu Antonesei
Literatura, ce poveste! Un diptic si citeva linkuri in reteaua literaturii
|
|
|
|