Juli Zeh pare sa impleteasca un excelent spirit teoteric cu o credinta- poate nemarturisita- in misterul din spatele oricarei realitati palpabile. Cel putin, asta e senzatia pe care o lasa Schilf, deopotriva roman politist si meditatie filosofica.
Ca roman politist, Schilf e in chip fericit de moda veche: ca odinioara, inainte de filmele de pe AXN, cind atit criminalii, cit si cautatorii dreptatii aveau teorii personale dupa care isi croiau faptele si existenta, cind fiecare dintre cele doua tabere era un mecanism complicat de justificare a unei probleme.
Bogdan ROMANIUC, 9-15 mai 2009, in Suplimentul de cultura
Reprezentanta a tinerei generatii de scriitori germani, Juli Zeh ne ofera un roman cu mult umor, suspans si ironie. Frazele sale sint adesea de un lirism accentuat.[…] Schilf este o carte aproape imposibil de rezumat, dar care merita citita cu atentie si cu grija de a nu scapa nici un detaliu.
Juli ZEH in interviu cu Elena VLADAREANU, 8-14 noiembrie 2008, in Suplimentul de cultura
Intr-un fel, in Schilf se string cam toate cliseele pe care le stim despre detectivi. Poarta pina si celebrul trenci. Asta face ca, pe de o parte, sa avem de-a face cu un roman politist tipic. Pe de alta parte, sint de parere ca in roman se mixeaza doua genuri literare total diferite. Gindeste-te ca toti cei care lucreaza pentru politie sint intr-o oarecare masura grotesti, toti par a face parte dintr-un singur ansamblu, iar asta este partea politista a cartii, in opozitie cu cea psihologica, in care exista personajele credibile, bine construite, cu suflet si minte, asa cum sint Sebastian, Oskar, Maike. Sint ca doua lumi diferite, ca doua universuri, doua tipuri diferite de literatura. Asta am vrut sa fac.
Juli ZEH in interviu cu Iulia POPOVICI, 6-12 noiembrie 2008, in Observator Cultural
Pentru mine, Schilf e personajul cu care ma pot identifica. E batrin, e barbat si la antipodul personalitatii mele, dar ma regasesc in ceea ce gindeste, in ceea ce simte si in lucrurile prin care trece el in carte.
Zum, 5 februarie 2009, zumcititor.wordpress.com
Zeh foloseste povestea politista ca prilej de a scotoci in vietile personajelor implicate si in viata orasului in care locuiesc. Lumea din Freiburg, orasul „perfect in acceptia germanilor, un loc in care traiesc doar oameni fericiti si buni la suflet, un oras ecologist, corect si asa mai departe” (Juli Zeh, citat de pe coperta a patra) e surprinsa la fix. Autoarei ii iese excelent caracterizarea propriei natii din citeva cuvinte. Scrie ca un strain, care observa micile si marile ciudatenii ce unui localnic ii scapa fiindca reprezinta firescul, dar si ca un german care isi cunoaste concetatenii cu idealurile, spaimele si tabieturile lor mult mai bine decat orice strain.
Ultimele aparitii
Juli Zeh pare sa impleteasca un excelent spirit teoteric cu o credinta- poate nemarturisita- in misterul din spatele oricarei realitati palpabile. Cel putin, asta e senzatia pe care o lasa Schilf, deopotriva roman politist si meditatie filosofica.
