|
|
 |
#1
florinrinja, 2007-09-22
 |
|
Aseara am terminat de citit Scandurica. Se pare ca am fler in a alege cartile din categoria „Ego. Proza” a editurii Polirom. Am peste 30 de carti din colectie, iar pe toate pe care le-am cumparat, nu am chibzuit indelung in fata raftului din librarie, ci pur si simplu le-am luat de pe raft si le-am cumparat. La fel s-a intimplat si cu Scandurica. Nu am chibzuit mult, de fapt am chibzuit, pentru ca aveam in mina „razboiul fluturilor” si ceva nu ma atragea, poate chiar povestea cu fluturii. In fine, apoi am vazut Scandurica undeva parasita, intr-un colt. Am luat-o, am sters coperta de praf, am mai cautat un pic, am gasit si Cine adoarme ultimul, care, la fel, statea acoperit de praf si, fara sa clipesc, m-am dus la casa si le-am achizitionat. Acasa? Aceeasi surpriza dulce care ma cuprinde de fiecare data cind imi cumpar o carte buna fara a chibzui.
Scandurica, emotiile ei de virgina, sexolita cu pragmatismul ei feroce, Sorin cel cu nasul in carti, proful de filozofie, Suzi... toti, sint surprinsi intr-un moment dat de lipsa de comunicare dintre ei in „ipostaze” mai mult sau mai putin placute. Tocmai asta surprinde cartea: lumea reala, care nu mai comunica, mutismul acesta care acompaniaza „globalismul”, care ne face mai surzi la durerea celui de linga noi, ne face mai distanti, mai putini... Un singur lucru am de reprosat cartii: prefata. Scrisa foarte neingrijit. Daca citesti prefata, ce rost mai are sa citesti cartea? Si, ca un simplu exemplu: destainuie faptul ca Scandurica si-a omorit tatal, lucru care in carte e adinc dosit, naratorul nedorind ca noi sa aflam asta decit pe ultima fila a cartii... In fine, asta nu e vina autorului...
Iar despre Cine adoarme ultimul nu mai are rost sa scriu, s-a scris destul. Sau poate nu s-a scris destul despre cartea asta un pic unica in peisajul nostru literar. Doar atit am de adaugat: cine nu vrea sa afle cum unei populatii intregi dintr-un sat ii cresc aripi, cum e sa te afli fata in fata cu sufletul ce iti sade „ca o basica” in tarina sa nu se apuce de ea.
Inca o reusita, marca „Ego. Proza” de la Polirom in fata careia ma inclin si de data asta. |
#2
Pintea Madalina, 2008-08-22
|
|
| foarte buna cartea,mi-a placut |
#3
Vulpoi80, 2008-08-25
|
|
O carte remarcabila, intr-adevar. De departe cea mai buna carte a unui autor roman, pe care am citit-o dupa revolutie. Dan Miron scrie in stil realist, cu mult umor, fara a copia exemplul unora din contemporanii sai, ce-si ticluiesc romanele in stil “porno” si le parfumeaza cu injuraturi care de care mai obscene. In “Scandurica” intalnesti un limbaj viu, colorat (dar nu obscen), mai degraba romanesc, neaos. Finalul e imprevizibil, tragic, specific romanesc. Nici nu se putea altfel. O carte pe care ar trebui s-o citeasca deopotriva liceenii si cei mai in varsta. O carte ce se citeste pe nerasuflate, desi nu e un roman de actiune. Nota 10. |
#4
angela_szucs@yahoo.com, 2008-11-24
|
|
Buna carte, merita citita! |
#5
Cosimo, 2009-05-05
|
|
| Pai bine, mai cetitoriule florinrinja, tu te plangi (pe buna dreptate) ca prefata iti spune tot ce se intampla in carte (idioate prefetele de genul asta; de-aia s-au inventat probabil postfetele) si pe urma ne dezvalui si noua misterul, cetitorilor neprihaniti inca de aceasta carte? Pai acum trebuie sa treaca vreo cativa ani pana sa citesc cartea, dupa ce uit bine de tot ce mi-ai spus tu, ca nu stiu cine a ucis pe nu stiu cine. Pai e frumos, doamna prefata si dle florinrinja? |
#6
raluca horobet, 2009-08-18
|
|
Suuuuuper cartea, am citit-o pe nerasuflate. |
#7
addicted2dream, 2010-12-09
|
|
| interesanta cartea. destul de mult umor, iar in rest chestiuni banale de adolescent. oricum se potriveste tuturor varstelor. interesant. |
 | | 1 | |  |
|
doar utilizatorii autentificati pot posta comentarii
creati un cont, apoi reveniti pentru a posta un comentariu ...
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Serban Foarta
Clepsidra cu zapada
|
|
|
|
Ultimele aparitii
